Cele treisprezece motive

     

Am văzut cartea pe grupuri despre cărți și am aflat că este și un serial. Contrar obiceiului meu, am început cu serialul. Era mai la îndemână și așa puteam decide dacă vreau să cumpăr cartea. Și ce credeți? După vreo câteva minute de vizionare, nu m-am mai putut desprinde de serial. Chiar și când nu mă uitam, gândul îmi era mereu acolo. Așa că am cumpărat cartea cât de curând am putut. În ceea ce privește cartea „Cele treisprezece motive”, pot spune că mi-a întrecut așteptările. Este, într-adevăr o carte bună, care merită citită. O dramă, o poveste pe care nu o veți citi în prea multe cărți. Și, cu toate că nu este inspirată din fapte reale, părerea mea este că subiectul dezbătut poate fi cu ușurință întâlnit în viața reală. Consider cartea aceasta ca fiind o foarte bună lecție de viață, din care să învățăm să fim mai buni unii cu ceilalți, mai atenți la cei din jurul nostru. „Cu cât ascult casetele astea, cu atât simt că o cunosc. Dar nu pe Hannah din ultimii câțiva ani, ci pe cea de acum câteva luni. Pe această Hannah încep să o înțeleg. Pe Hannah de la sfârșit.” Cartea este despre Hannah Baker, o adolescentă care s-a sinucis. Însă înainte de a-și încheia socotelile cu viața, înregistrează treisprezece casete – cele treisprezece motive care au determinat-o să ia această decizie. Fiecare parte a fiecărei casete se adresează unei anumite persoane. Cititorul află povestea vieții Hannei deodată cu Clay Jensen. „Sper că sunteți gata, pentru că sunt pe cale să vă spun povestea vieții mele. Mai exact, de ce s-a sfârșit viața mea. Și dacă asculți casetele astea, atunci ești și tu unul dintre motive.” Hannah ne vorbește despre diversele întâmplări și evenimente care au întristat-o până în măsura în care a simțit că viața ei este distrusă, fără șansa de a-și mai reveni vreodată. Așa cum se întâmplă adeseori și în viața reală, pe holurile liceului, fiecare mică și nesemnificativă întâmplare cunoaște proporții extraordinare. De la un simplu sărut, se ajunge la zvonuri care mai de care mai deplasate. Însă deși unele persoane ar trece peste astfel de zvonuri răutăcioase, Hannah suferă din cauza acestora. „Îmi las fața în palme. Câte secrete pot exista într-o școală?” Invidia, dorința de a fi plăcut de toată lumea, implicarea în viața personală a celorlalți elevi, și multe alte comportamente nepotrivite duc la distrugerea sufletului Hannei. Fiecare personaj de pe cele treisprezece casete ale ei are un rol important în declinul ei. Iar când se simte la final, convinsă că nu mai există cale de întoarcere, încearcă totuși să ceară ajutor. Dar îl primește? Din câte se pare, fiecare persoană o acuză și încearcă să o convingă, într-un fel sau altul, că trebuie să treacă peste cele întâmplate, să nu le pună la suflet. „Dacă mai am ceva pe lumea asta, atunci memoria este aia. Ceea ce e nasol. Poate dacă aș uita din când în când, am fi cu toții un pic mai fericiți.” Pe parcursul cărții, descoperim poveștile Hannei, așa cum a interpretat ea gesturile și comportamentul colegilor față de ea. Pe de cealaltă parte, Clay intervine cu părerile personale, cu anumite completări sau corectări, care fie ne ajută să înțelegem mai bine anumite aspecte ale poveștii, fie ne determină să ne punem întrebarea dacă Hannah a interpretat corect și nu a exagerat cu decizia ei. „De-aia ai făcut-o. Tu voiai ca lumea să ți se prăbușească în jur. Voiai ca totul să capete nuanțe cât mai întunecate posibil.” Deși este o poveste tristă, îți rămâne adânc întipărită în minte. Este una dintre acele cărți care te determină să-ți pui întrebări, să te gândești multă vreme la ceea ce ai citit. Mie mi-a plăcut enorm această carte și o recomand cu drag tuturor! Recenzia a apărut inițial pe blogul meu, Rândurile Evei.