The Tipping Point

     

Cand am citit ultima pagina, a 270-a, am spus a 270-a oara WOW! Nu stiu de unde a reusit omul asta sa scoata toate ideile, de unde i-a venit ideea cartii, unde a gasit situatiile… per total a iesit o carte de nota 20! Este vorba de epidemiile sociale, despre cum se declanseaza si cum se transmit. Poate suna cam transant cuvantul asta, epidemie. Insa privit din punctul de vedere al lui Gladwell ajunge sa ne fie ca o lectie de viata. Fiecare epidemie isi are un punct critic… Putem vorbi aici de lansarea unor pantofi – “Hush Puppies”, de reducerea brusca a criminalitatii in New York in jurul anului 1992, de invingerea virusul HIV, de inceputul Revolutiei Americane ca o epidemie transmisa din gura in gura imprastiata de la un baiat ce lucra la grajduri. Acestea sunt cateva exemple de epidemii pe care nu le-am luat niciodata in considerare. Si nu am privit niciodata sinuciderea ca pe o posibila epidemie… cu toate astea, au fost cazuri de sinucideri in lant. Pe cat de tragice, pe atat de lipsite de sens – in ochii nostri, dar pline de sens – in mintea sinucigasilor. Fumatul. Il privesc acum din cu totul alt punct de vedere. Nu am judecat niciodata pe cei care fumeaza, asta nu inseamna ca i-am inteles. Gladwell mi-a dat insa o licarire, inteleg acum nevoia unora de nicotina. Si inteleg cum ajung copiii sa fumeze – de ce unii continua, de ce altii se lasa. Este vorba de o alta epidemie, de un punct critic peste care unii trec si altii nu. Nu o sa stau acum sa analizez subiectele pe care le abordeaza autorul, epidemiile de care se preocupa. Ideea e ca aceste epidemii pot fi privite dintr-un punct la care nu m-as fi asteptat, unul de marketing. Da! Am zis bine. Aici e vorba de word of mouth, e vorba de lucruri care se intampla, de situatii care iau amploare fara sa ne dam seama si din care putem invata mai mult decat ne-am putea inchipui. Cred ca din aceste epidemii sociale putem invata mai mult decat si-ar fi propus autorul. Privita ca si instrument de marketing pot spune ca e un manual codat al word of mouth-ului. Aaaa! Si este o faza care m-a impresionat la culme… o epidemie… “V-ati gandit vreodata la cascat, de exemplu? Cascatul este un gest care are o influenta surprinzator de mare. Numai pentru ca ati citit cuvantul cascat in cele doua propozitii precedente – si cele doua repetari ale cuvantului cascat in fraza aceasta – multi dintre dumneavoastra probabil ca vor casca in urmatoarele cateva minute.(…)” Am cascat pana acum de vreo 7 ori si inca mai casc. Mi s-a intamplat acelasi lucru si atunci cand citeam in 301. Mai tare a fost faptul ca autorul spune mai departe ca daca esti intrun loc public e posibil sa caste si cei din jurul tau care te-au vazut… Ce credeti ca s-a intamplat? Tanti din fata mea a inceput sa caste si cred ca si cea din partea stanga. Mai nasol era ca imi venea sa si rad de situatie… m-am abtinut totusi sa nu par tralala. Va recomand cartea!