Antologia DramatIS

Descriere

Coordonata de Oltita Cintec, Antologia dramatIS contine trei piese de teatru: Nunta la parter de Dan Lungu, Viata si posteritatea unui beneficiar de funeralii judetene de Catalin Mihuleac si Elefanti roz. Elefanti galbeni. Si oameni. de Lucian Dan Teodorovici.

„Stiinta compozitiei, personaje portretizate in acord cu misiunea lor dramatica, replica bine articulata, alternarea monologului cu dialogurile, priceperea autorului de a traduce situatii sociale si istorice in contexte scenice, comicul absurd sint calitati incontestabile ale stilului lui Dan Lungu. E un joc de-a «risu-plinsu», in care gustul amar e indulcit de un zimbet care te indeamna la o meditatie rapida: «Cum a fost posibil?». Nunta la parter e un crochiu convingator al totalitarismului in starea lui cea mai pura: cazarma.

Personajele din Elefanti roz. Elefanti galbeni. Si oameni. exista pur si simplu. Nu au o istorie, nu evolueaza, aportul lor dramatic constind in potentarea teatralitatii. Personajele nu schimba realitatea, nu o afecteaza, doar o traiesc, rostul lor teatral fiind sa relationeze. Relationarea aceasta genereaza contextele dramatice. Lucian Dan Teodorovici se joaca cu eroii pe care i-a creat si cu situatiile in care i-a plasat: aparent e asa, dar poate fi, la fel de bine si asa, si, de ce nu?, si altfel.

Tonul lui Mihuleac este acid, disectia pe care o opereaza dramaturgic societatii romanesti e realizata cu o taietura ferma, nemiloasa. Replica din Viata si posteritatea unui beneficiar de funeralii judetene e sprintara, inviorata de un umor cinic, vitriolant. Lucrarea lui Catalin Mihuleac e o forma de teatru scurt care mizeaza pe impactul situatiilor dramatice, al dialogurilor desprinse din viata, decupate direct din realitate. Dintr-o realitate foarte generoasa in subiecte iesite din comun, carora fantezia autorului le da o alcatuire teatrala.

Sint tineri si talentati. S-au lansat deja ca prozatori. Dar au demonstrat ca pot scrie la fel de bine si pentru scena. Nu-i stia, in aceasta postura creatoare, mai nimeni. Se stiau mai ales ei intre ei. dramatIS si-a propus sa-i arate si altora. Sa le sporeasca vizibilitatea. Textele lor au mai facut un pas catre desprinderea din pagina de literatura.” (Oltita Cintec)