Inteligenta organizatiilor: rutinele si managementul gandirii colective

Descriere

PREFAŢĂ. Inteligenţa organizaţiilor: Rutinele şi managementul gândirii colective este un studiu despre coerenţă şi schimbare la nivelul personalităţii individului, dar şi la nivelul organizaţiilor umane. Ambele sunt definite ca structuri de cunoştinţe, iar dinamica lor este identificată cu procesele cognitive care duc la schimbare (sau la absenţa schimbării) cu alte cuvinte, la învăţare sau la eşecul de a învăţa. Ca organizatori ai memoriei, individuală ori colectivă, structurile de cunoştinţe ghidează prelucrarea informaţiei în procesul de interpretare şi prin aceasta, adaptarea unică a organismului/organizaţiei la situaţiile de viaţă şi lecţiile extrase din ele. Ca orice structuri (sau scheme) cognitive, structurile de cunoştinţe ale personalităţii şi cele ale organizaţiei sunt înţelese ca subiect al dezvoltării şi schimbării continue, prin procesele de asimilare şi acomodare. Asimilarea (schematizarea) şi acomodarea (modificarea schemelor) au funcţia psihologică a echilibrării motiv aţionale, iar caracteristica definitorie a echilibrării este integrarea experienţei, înţelesurilor şi acţiunilor, altfel, discrepante. Asimilarea este înţeleasă ca invocarea de către individ/organizaţie a structurilor, schemelor sau scenariilor existente pentru a procesa experienţa, iar acomodarea, ca trecerea individului/organizaţiei la formarea noilor (şi reformarea vechilor) structuri, scheme şi scenarii adaptative pentru a procesa experienţa. [...]