Dragostea in vremea holerei

Imi doream aceasta carte .Am citit-o mai demult , dar nu o aveam in biblioteca personala.

Se spune că niciodată nu e prea târziu, mai ales dacă ai răbdare și ești pregătit să acționezi. Florentino Ariza a așteptat o viață întreagă încă o șansă și iată că acum o are. S-a îndrăgostit de Fermina Daza încă de tineri, când aceasta era elevă și el o aștepta să treacă pe stradă pentru a o putea vedea pe furiș. Cum Fermina o avea mereu alături pe mătușa ei, îi era greu să o abordeze, însă într-un final Florentino și-a făcut curaj și și-a mărturisit iubirea. Învăluită de emoțiile primilor fluturi din stomac și primei iubiri, Fermina a răspuns, la început timidă, scrisorilor pline de cuvinte de dragoste și promisiuni încrezătoare ale lui Florentino, ba chiar a acceptat să-i fie logodnică în ascuns. Totuși, după un timp aceasta consideră că a fost doar o iubire trecătoare, adolescentină și nu-i mai acordă atenție logodnicului ei și îi dă de înțeles că totul s-a sfârșit. Sfătuită și oarecum împinsă de la spate de tatăl ei, Fermina se căsătorește cu un doctor vestit, Juvenal Urbino, cu care ajunge să aibă o relație armonioasă, însă nu reușește să se asemenea cu relația dintre ea și Florentino. Chiar dacă iubirea vieții lui și-a încălcat cuvântul și s-a căsătorit cu altcineva, Florentino decide să-i rămână fidel Ferminei și își promite că o va cuceri într-un final și că va fi al lui, chiar dacă va trebui să o aștepte o viață întreagă, ceea ce a și făcut. Iată că abia la bătrânețe dorința i se împlinește. În urma unui accident banal, soțul Ferminei moare, iar Florentino nu pierde ocazia să-i fie alături în acele clipe grele și îi mărturisește, chiar în timpul priveghiului, fidelitatea și dragostea lui de-o viață. Fermina este șocata de declarația iubitului ei din tinerețe, mai ales că momentul nu este deloc unul adecvat. Chiar dacă la început l-a respins, mai târziu își dă seama că la iubirea lui a aspirat întreaga viață și că are nevoie de prezența lui pentru a putea face față greutăților zilnice, acesta vizitând-o din ce în ce mai des după moartea soțului ei, oferindu-i consolare, cuvinte încurajatoare și redându-i zâmbetul cald de altădată. După lungi insistențe, Fermina acceptă să pornească alături de Florentino într-o croazieră pe mare, pe durata căreia aceasta în sfârșit răspunde la iubirea lui și se bucură de minunate clipe împreună. Doi bătrânei încercând să recupereze timpul pierdut și iubirea ce atâția ani a stat într-un colțișor de suflet, așteptând să fie împărtășită, comportându-se ca doi tineri îndrăgostiți, îmbujorați și plini de emoție. E o poveste ce demonstrează puterea iubirii adevărate, ba chiar o definiție a acesteia. Modul în care Florentino o iubește pe Fermina e de admirat și luat aminte. Chiar dacă dragostea uneori are aceleași simptome ca holera, merită din plin ca inima să-ți tremure și trupul să-ți transpire pentru un final așa de frumos, la care visăm cu toții, alături de persoana iubită. “Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu grație căruia reușim să ne suportăm trecutul.”