Omul din cutia neagra

Descriere

Să îl catalogăm/ analizăm pe Ionut Caragea în functie de faptul că trăieste în Canada (să spunem, ca „poet al exilului”) ar fi dificil, din mai multe puncte de vedere, dincolo de conotatia strictă a cuvîntului „exilat”. Probabil cel mai semnificativ ar fi că „înstrăinarea” este în poezia lui altceva – „convertită” mai ales într-un anume fel de a percepe pe „a fi departe” sau „a fi singur” („numai singurătatea îti poate aduce profund împlinirea”).

Este greu să definim poezia lui punînd fată în fată modul cum se scrie în România (a pornit pe calea poeziei – despre care spunea, de pildă, că „e o trecere de pietoni între viată si moarte” publicînd constant pe net, în contact permanent cu site-urile de poezie românească), ori că s-a „adaptat”, acceptînd/ adoptînd ce înseamnă tematica, felul de a scrie în Canada sau, extinzînd, America de Nord (tendinte/ trenduri s.a.). Desi sînt elemente care îl apropie de acest spatiu, cu preocupările/ angoasele lui (suferinta/ singurătatea/ lipsa de comunicare/ o doză de superficialitate a relatiilor, în oarecare măsură alienarea sa.), acest fapt este destul de putin vizibil, atît în ce priveste constructia poetică, cît si maniera de alcătuire a tropilor.
Poate cel mai bine s-a definit pe sine si creatia lui în versurile: „nu voi uita mama întindea rufe pe sîrmă/ au rămas doar cîrligele familia mea/ si-au luat cu totii hainele au plecat/ fără să lase nici măcar un petec”, dar si în „m-am născut pe Google/ am deschis ochii si am privit printr-o fereastră/ către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun Mamă”.

în loc de încheiere (amintind că, se poate spune, a pornit să-si definească un drum întru vers, pe care îi dorim să-l afle curînd), păstrăm imaginea a trei directii, trei poli între care pot să graviteze căutările/ versul lui: viata, femeia, fericirea: 1. „viata este ca un joc de cărti/ în care-ti licitezi anii/ mizînd pe niste atuuri/ si cel putin o strigare/ dar pînă la urmă totul depinde/ numai de cel care face cărtile”; 2. „nu poti privi niciodată/ în universul interior al unei femei/ acolo unde dumnezeu/ se joacă mereu de-a v-ati ascunselea”; 3. „fericirea este gaura cheii/ prin care tragi cu ochiul/ la ceea ce numai visul poate atinge”.