Noua Revista de Drepturile Omului, nr.1/2007

Descriere

De remarcat prezenţa în noul numar a două materiale ample. Unul este raportul întocmit de Dr. David Matas şi Dr. David Kilgour despre recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong din China. Celălalt, un studiu celebru al lui Wesley Newcomb Hohfeld, Câteva noţiuni juridice fundamentale aplicate raţionamentului judiciar, se bucură de întâia traducere, de altfel „curajoasă”, în limba română. Traducerea aparţine lui Remus Biliboagă, Cristinei Bidiga şi Irinei Calimete, care au lucrat sub coordonarea lui Valentin Constantin �" responsabilul restituirilor.
Nouă Revistă a Drepturilor Omului publicase, în numărul său din 2006, mate­rialul privitor la represiunea Falun Gong pregătit de organizaţia Falun Gong Human Rights Group. Am arătat cu acea ocazie că documentarea faptelor era departe de a fi „irezistibilă”, dar că, având în vedere gravitatea celor afirmate, publicarea materia­lului ni se pare necesară. în acest context, interesul pentru raportul cercetătorilor canadieni este amplificat de rigoarea impresionantă a verificărilor privind susţinerile unor victime, martori ori persoane informate care au vorbit despre una din faţetele monstruoase ale represiunii: recoltarea de organe de la membrii Falun Gong. De altfel, acest sentiment complex al îndoielii şi al urgenţei poate fi descoperit şi în comentariile autorilor: „Gândul că o asemenea practică ar putea avea loc la începutul secolului XXI, în special dacă ea se desfăşoară sub patronajul unui guvern, într-o vreme când valoarea individuală a vieţii umane şi-a câştigat în sfârşit recunoaşterea pe scară largă, este deosebit de alarmant. în consecinţă, am fost şocaţi atunci când unul dintre martori, filmat, o femeie care nu practică Falun Gong, întâlnită în cursul acestei anchete, a declarat că soţul său [chirurg] i-a spus că el personal a recoltat cornee de la aproximativ 2.000 de prizonieri Falun Gong anesteziaţi, din nord-estul Chinei, în decursul unei perioade de doi ani, înainte de luna octombrie 2003 (dată de la care el a refuzat să continue). Ceea ce am descoperit după aceea, foarte detaliat prezentat în acest raport, este aproape tot atât de tulburător”.
Secţiunea de doctrină dedică două studii reincriminării pe cale jurisprudenţială constituţională a insultei şi calomniei, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007. Corneliu-Liviu Popescu notează mai multe erori ale Curţii, dintre care amintesc confuzia dintre demnitatea omului, ca valoare supremă, şi dreptul omului la respectarea vieţii private, incluzând dreptul la onoare, reputaţie şi demni­tate, sau ideea că orice atingere adusă oricărui drept fundamental, ar trebui reprimată penal �" ceea ce ar duce la o societate pur represivă şi la banalizarea repre­siunii penale. Dacă dezonoarea este ireparabilă, comentează Corneliu-Liviu Popescu, iar demnitatea umană nu poate fi evaluată şi nici compensată prin foloase materiale, ar rezulta că orice formă de răspundere juridică şi orice sancţiune în cazul dezonoarei ar fi inutilă.
Al doilea studiu care invocă decizia Curţii Constituţionale, intitulat „Logica” unei decizii a Curţii Constituţionale, punctează de asemenea sofismele Curţii. Dar cheia studiului este testul validităţii raţionamentului Curţii, căruia îi demonstrează viciul logic. Am adăuga că nicio putere în stat, nici măcar Curtea Constituţională, nu e legitimă să impună o inferenţă ilogică.
Lucrarea Aurorei Martin, referitoare la violarea drepturilor femeii în timpul con­flic­telor armate, şi cea a Alinei Gentimir asupra genocidului, ca infracţiune cu carac­ter internaţional, sunt introduceri în câteva teme care şi-au găsit mai puţin loc în publicaţiile româneşti. Secţiunea a doua publică patru decizii ale Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, confirmând existenţa discriminărilor. Câteva dintre acestea stârnesc un interes aparte, întrucât instituţiile discriminatoare sunt chiar Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Diana Olar a prezentat şi comentat trei decizii recente ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sperăm ca cea de-a patra secţiune să ofere, constant, începând cu acest număr, o trecere în revistă a jurisprudenţei recente a CEDO.