Când apare copilul. O psihanalistă dă sfaturi părinţilor

Descriere

Când ni se naşte un copil suntem absorbiţi de întrebări de tipul: ce greutate are?, ce lungime are?, ce notă a primit la maternitate?, cum suge?, ce scaun are? etc., într-un cuvânt de fizicul bebeluşului. Foarte puţini părinţi sunt preocupaţi de sănătatea sa psihică, fiind convinşi că astfel de probleme apar doar mai târziu. Ei bine, lucrurile nu stau deloc aşa! Încă de la naştere copilul are nevoie de dragoste, siguranţă, bucurie şi, mai ales, de comunicare. Frustrarea acestor nevoi produce tulburări psihice care, rezolvate imediat, rămân fără urmări, în timp ce dacă sunt neglijate conduc la nevrozele şi chiar psihozele de mai târziu. Celebra pediatră şi psihanalistă Françoise Dolto ne aduce la cunoştinţă semnele acestor tulburări şi remediile adecvate.
Alcătuită din conferinţe ţinute la radio, prezenta carte se adresează unui public larg şi poate fi citită ca un îndreptar practic, organizat pe probleme, adică pe sărite, în funcţie de preocupări.

Vasile Dem. Zamfirescu

Cuprins:
Prefaţă

Există întotdeauna un motiv (Când apare copilul)
Omul ştie tot de când e mic (Când apare un frăţior)
Vezi, noi te aşteptam (Şi, iată, copilul a sosit)
Când tata nu e acasă
Ce înseamnă să fii „drept"? (Enervări şi capricii)
Despre curăţenie
Cine părăseşte pe cine?
Fiecare doarme altfel
A „iubi", a „dori" (Treziri nocturne)
Copilul ţipă pentru a se face auzit
Despărţiri, angoase
Întrebări indirecte (Paternitate, naştere, sexualitate)
Există mame obosite?
Cel mare reprezintă într-un fel capul, iar cel mic picioarele (Fraţii între ei)
Ce este un lucru adevărat? (Moş Crăciun)
Murim pentru că trăim
Copilul îşi creează mama (Alăptarea sugarului)
Încă puţin acasă (Despre grădiniţă şi despre publicitate)
Nu există (o vârstă la care copilul) „trebuie să vorbească" (Cuvinte şi sărutări)
Va fi artist
Întrebări mute (Din nou despre sexualitate)
Ce e făcut e bun făcut (Anxietăţi)
Înţelegerea unei alte limbi, adoptarea unor noi părinţi
Copiii au nevoie de viaţă în jurul lor (Jocurile)
Când corpul copilului este atins (Operaţii chirurgicale)
Copilul mic trebuie luat în braţe (Liniştirea copilului)
Copii inseparabili, gemeni geloşi
Să spui „NU" pentru a face „DA" (Copiii ascultători)
Goi în faţa cui?
„Ce-ar fi să spunem că a murit?" (Despre agresivitate)
„Noi", adică cine? (Tata şi mama)
Când complexul lui Oedip nu e luat în serios
Întrebări care revin (Despărţirea; gemenii)
Copii agresivi sau agresaţi? (Întoarcerea de la şcoală)
Să scrii pentru a te ajuta
Copilul trebuie întâmpinat ca o persoană (Naşterea)
Şi tu ai un tată adevărat (Mame celibatare)
Copilul atinge tot ce vede (Mersul, curiozitatea)
Nu există mână bună (Copiii stângaci)
Obiectele sunt la dispoziţia noastră (Ordine sau dezordine?)
Vezi, aşa ţi-aş fi tras vreo două la fund… (Violenţa copiilor, violenţa părinţilor)
Mama îşi smulge părul, iar copilul este ca un pui jumulit (Mame exasperate)
Tatăl nu este un sugar (Incomunicabilitate paternă?)
Pasivitatea nu este o calitate (Copiii timizi)
Mâinilor trebuie să le porunceşti (Furtul)
Dreptul de a cunoaşte preţul lucrurilor (Banii de buzunar)
În spaţiul imaginarului (Crăciunul, poveştile, jucăriile)
Realitate şi imaginar (Fuga, frica, minciuna)
Realitatea trebuie să rămână în cuvintele care exprimă realitatea (Să vorbim despre moarte)
Să ne simţim bine împreună, dar şi fiecare pe contul lui
Tu voiai să te naşti, iar noi voiam un copil (Educaţie sexuală, întrebări directe)
Nici o legătură cu diavolul (Educaţie sexuală, întrebări indirecte)
E plăcut? (Nuditatea)
Nu e o minciună, e o glumă (Fantasmele sexuale ale copiilor şi realităţile adulţilor)
Interdicţia şi dispreţul (Incestul, homosexualitatea, masturbarea)
Romeo şi Julieta aveau cincisprezece ani (Adolescenţii)
Scrisorile de miercuri (Adolescenţii)
Noile scrisori de miercuri
Psihoterapia, psihiatria, reeducarea, psihanaliza
Ce trebuie făcut la această vârstă (Norme false)
Copilul trebuie dorit de cei doi părinţi (Copii programaţi sau copii surpriză?)
Vezi, te ating: ăsta sunt eu, ăsta eşti tu (Oglinda)
Fascinaţi de elemente (Focul, apa)
Când circuitele calculatorului se încurcă (Bilingvismul)
Albă ca Zăpada e cineva care trudeşte de dimineaţa până seara (Despre buna folosire a poveştilor)
Nu doar cu părinţii, ci şi cu alţii (Lectura, televizorul)
Să explicăm zgomotele, să iubim muzica pentru a o face iubită (Sunetele: zgomotul, muzica)
Nu orice adevăr trebuie spus (Vorbăreţul, obraznicul şi pârâciosul)
Copilul trebuie să-şi poarte singur de grijă (Organizarea activităţii şcolare)
De ce şcoala trebuie să fie atât de tristă? (Învăţământ fără educaţie)
Gândeşte-te la viitorul tău! (Părinţii şi şcoala)
M-am săturat! (Şcoala obligatorie)
Copiii sunt veseli când locul este vesel (Metode active)
Întotdeauna au o anume inteligenţă (Copiii handicapaţi)
Dacă eşti dotat pe plan şcolar, nu înseamnă că eşti supradotat (O dezvoltare omogenă)
A-ţi dezmierda nepoţii nu înseamnă că o faci din iubire pentru ei (Copii/bunici)
Cine are dreptate? (Copii/bunici/părinţi)
Orice muncă trebuie răsplătită (Bunici/părinţi)
Apendice: un exemplu de psihoterapie