Cortul rosu

     

“Cortul roşu” este o frumoasă poveste creeată în jurul misterioasei Dina, fiica Leei şi a lui Iacob. Naraţiunea se face la persoana întâi, totul fiind prezentat din perspectiva personajului principal, care în prima parte nu face decât să observe lumea din jur şi să înveţe… să fie femeie. Descrierea pe care le-o face “mamelor” ei te determină să crezi că întreaga esenţă feminină este prezentă în aceste patru eroine atât de diferite în frumuseţea lor: Lea – cea cu un ochi albastru şi unul verde, Rahela – cea mirosind ca apa de izvor, Zilpa – complet devotată zeilor şi Bilha – veşnic tristă, cu părul “creţ ca spuma”. Iacob, întruchiparea bărbatului perfect, tandru, puternic, frumos, muncitor, le iubeşte pe toate patru, Rahela rămânând însă mereu preferata sa. Dar, aşa cum se întâmplă cu femeile de o nemărginită frumuseţe, Rahela nu poate face copii, în timp ce surorile sale îi dăruiesc lui Iacob fiu după fiu. Puterea interioară a femeii este înfăţişată aici şi prin faptul că gelozia nu le desparte. Ele se completează una pe alta, oferindu-i Dinei, singura lor fiică, un model de mamă, soră, soţie, amantă, în mai puţine cuvinte, tot ceea ce face o femeie să fie cu adevărat femeie. Povestea propriu-zisă a Dinei începe abia în capitolul al II-lea. Iubirea ei pentru Salem face ca totul să se schimbe, inclusiv Iacob, tatăl şi soţul cel drept. Împreună cu fiii săi, îl ucid pe iubitul Dinei şi pe toţi bărbaţii din cetate, cauzând astfel o ruptură care o va duce pe Dina departe de iubitele ei mame. “Cortul roşu” este un roman savuros, uşor de citit, imposibil de lăsat din mână. Descrierile tradiţiilor pre-creştine sunt captivante şi intrigante. Ajungi să te întrebi ce înseamnă de fapt “barbar”, “corect”, sau “greşit”. Este o carte scrisă de o femeie, despre femei şi pentru femei. Nu îmi imaginez un bărbat citind-o, deşi i-ar fi probabil foarte utilă.