Stat slab, cetatenie incerta. Studii despre Republica Moldova

Descriere

„Cetăţenia este deseori definită prin prisma legislaţiei şi a dezbaterilor politice care o însoţesc, departe de realităţile trăite de cetăţeni. Or, calitatea de cetăţean trebuie redefinită în contextul postsocialist în care ea scapă definiţiei date de elitele politice, în primul rând datorită incapacităţii acestora de a garanta „drepturile sociale“ aşteptate de cetăţeni. Volumul de faţă vine să compenseze această lacună prin abordarea în paralel a construcţiei politice a cetăţeniei şi a condiţiei de cetăţean, aşa cum este ea trăită de fiecare. Modul în care este percepută relaţia cu statul îl determină pe cetăţean să participe la viaţa publică (de la participarea la vot şi până la participarea la mişcări sociale), să-şi schimbe cetăţenia (de la achiziţionarea unui al doilea paşaport şi până la migraţie), să incite sau să tempereze conflictele interetnice. Calitatea cetăţeniei oferită de stat este un factor important în explicarea fenomenelor politice, economice sau sociale. Ce înseamnă să fii cetăţean al Republicii Moldova astăzi? Înseamnă să ai un paşaport albastru – este răspunsul pe care l-am auzit cel mai des într-un sat din nordul Moldovei. Dar a avea un paşaport albastru nu este o sursă de fericire, căci puterile paşaportului albastru sunt limitate – cu greu mai poţi merge către Vest cu el şi nici la Est nu mai este privit atât de bine, de când sute de mii de purtători ai acestui paşaport invadează pieţele din Moscova şi Sankt-Petersburg în căutare de muncă la negru. A avea un paşaport albastru înseamnă pentru jumătate din populaţia statului moldovenesc a nu mai avea un paşaport sovietic [...] care să dea liberă trecere spre Est. A avea un paşaport albastru înseamnă de asemenea a nu avea (încă) un paşaport roşu (adică românesc), care să dea liberă trecere spre Italia. Oricum ar fi, este o stare intermediară, nesatisfăcătoare şi pe care fiecare încearcă s-o remedieze, la nivel personal mai degrabă decât colectiv.“

Monica Heintz

„Ca şi teza ei de doctorat, dedicată Eticii muncii la românii de azi, apărută tot în Colecţia Actual (ediţia I, 2005, ediţia a II-a, 2006) nici cartea pe care de data asta tânăra antropoloagă o coordonează nu este una comodă şi confortabilă. Ea se referă la un subiect exploatat politic până la saturaţie, totuşi dureros şi fierbinte pentru toţi românii: Moldova smulsă României şi sovietizată în 1940. În mod sigur, „patrioţii de serviciu“ vor fi scandalizaţi citind comentariile unui autor la un recensământ din 2004, din care rezultă că în Republica Moldova 76,1% se declară moldoveni şi doar 2,1% români, recensământ pe baza căruia se propune federalizarea Moldovei. În mod sigur, „toboşarii vremurilor noi“ vor asimila greu ideea unui alt autor după care educarea patriotismului, ca metodă de a opri „hemoragia de populaţie“ intră în contradicţie cu formarea unei gândiri critice, democratice. Cei unsprezece tineri savanţi, cu impresionante bibliografii, reuniţi în paginile de faţă sunt la rându-le politologi, antropologi, istorici, specialişti în istorie contemporană, cei mai mulţi dintre ei lucrând la universităţi şi centre de cercetări din străinătate şi aproape toţi fiind de origine română. Fiecare dintre ei şi-a efectuat cercetarea pe teren, în Moldova de dincolo de Prut, astfel încât, oricât de incomode pentru automatismele noastre, datele şi cifrele avansate de ei sunt greu de contestat. Cine poate contesta, totuşi, că un stat slab conferă celor care prin naştere îi aparţin o „cetăţenie incertă“, de care nu au prea multe motive să se mândrească? Cel mai greu de asimilat este însă adevărul că privind în oglinda pusă în faţa fraţilor de peste Prut, chipul pe care-l întâlnim este chiar al nostru. Inconfortabilă, totuşi, de neocolit, această lectură de-a dreptul terapeutică.“
Doina Jela