Cronos autodevorandu-se... Angoasa putrefactiei MEMORII IV

Descriere

„Hotărât lucru, Dumitru Popescu nu poate sta departe de masa de scris. Dat fiind că personajul, în calitate de autor, are ce spune, e foarte bine. După câteva tentative interesante de-a lungul anilor ’90 (Vezi Am fost şi cioplitor de himere şi Elefanţii de porţelan...) deloc plictisitoare, Dumitru Popescu revine acum cu un proiect aparte: propriile memorii. Un om atât de apropiat de centrul puterii politice din Bucureştiul anilor ’60��"’80, atât de apropiat lui N. Ceauşescu şi atât de avizat în privinţa priorităţilor propagandistice ale fostului regim nu putea lua o decizie mai înţeleaptă decât scrierea propriilor memorii. O precizare: formal D. P. nu scrie deloc rău, are o stăpânire a frazei şi un control asupra cuvintelor pe care mulţi dintre colegii politici de generaţie ai domniei sale şi le-au dorit aprins, fără a le atinge. Atmosfera, eşecurile, temerile sau reuşitele epocii Ceauşescu, toate sunt de urmărit în memoriile lui D. Popescu. Deseori supraadmirativ faţă de „cârmaci“, alteori lucid si ironic, D. Popescu rămâne un reper.
într-o istorie atât de complicată, un reper e foarte valoros.“

Adrian Cioroianu