Cantece batranesti ale romanilor Cantece istorice

Descriere

VIŞINA (furnal oral-cântec istoric) În valea Galbenei Şi p-a Gălbenuşei Sunt trei sate iscusate, în vistirie nebăgate. Şi zapcii sunt ca dracii Bată-i Dumnezeu săracii! Scrie cărţi în toate părţi Şi răvaşe prin oraşe Şi firman la-mpărăţie De toată lumea să ştie: C-ale trei sate iscusate Nu dau araci de domnie Nici birul la-mpărăţie Spune că n-au datorie. Când firman la Bucureşti sosea Domnul numaidecât să uita; Sus în sală să suia; Luă frate d-o hârtie Şi mi s-apucă să scrie. Scrise vreo cinci-şase rânduri Şi-1 apucă alte gânduri: "Of! Ale sate de sunt bogate; Să fie ele jurate Ş-ăle sate de sunt pline de miere de unt Bunătăţi de pe Pământ Cum sunteţi aşa bogate O să vă pui foc la toate Ş-o să vă ard cu bucatef Cu această sintagmă poporul român şi-a numit în Evul mediu o parte mare a creaţiei sale folclorice însoţită de melodie, dar nefiind de ritual şi anume - subiectele epice, epico-lirice şi lirico-epice ori şi lirice dar cu elemente narative, caracter explicit sau implicit povestitor şi fiind diferenţiate după criteriul temporal (aparţin trecutului îndepărtat şi mai rar celui apropiat). Cântecul istoric concret e efemer. De aceea subiectele lui sunt puţine. Dar el există de milenii ca specie literară şi trebuie luat în seamă. Cântecele istorice se clasifică în diverse grupe după tematică: sunt cântece despre domnitori şi alte personalităţi-haiduci etc. evenimente, fapte istorice, întâmplări dramatice, tragice ce ţin de fenomenele naturii ş. a. şi care şi-au lăsat amprenta în sufletul poporului (epizootii - ciumă, holeră etc. incendii, inundaţii etc.). Cu părere de rău, problema cântecului istoric rămâne până acum neelucidată în parametrii ei obiectivi, nici în ultimele ediţii de lux apărute la Bucureşti cântecul istoric nu este prezentat aparte. Iar în cele două lucrări mari ale lui Al. I. Amzulescu - Cântecul eroic epic şi Balada familială, specia cântecului istoric se vede trecută (dispersată, spulberată) printre cântecele epice eroice şi baladele propriu-zise privite doar ca nişte subspecii, balada eroică şi balada familială. Delimitarea şi identificarea speciilor eposului şi demieposului popular cântat neritualic rămâne într-un impas evident. La fel, în lucrarea dnei Cornelia Călin găsim multe subiecte numite jumate orale, ce sunt jurnale orale-cântece istorice ori au devenit cântece istorice şi trebuie să fie trecute la specia cântecelor istorice când evocă fapte istorice ş. a. Jurnalul oral, cum am spus, nu este o specie, ci doar un stil, un nivel poetic neevoluat. El poate fi cântec liric, epic şi chiar în proză cu rolul de cronică "cotidiană", de moment având scopul de a satisface necesităţile informaţionale ale maselor, de a răspunde prompt la impulsurile spirituale şi a da evenimentelor ieşite din comun o anumită apreciere. În volumul de faţă nu putem prezenta totalitatea cântecelor istorice: vom da o parte dintre formele tipice ca volum (mai lungi, scurte, epice, lirice, epico-lirice, jurnale orale) - un florilegiu pentru elevi şi pentru demonstrarea dinamicii evoluţiei speciilor.