Plansul lui Nietzsche

     

Cât de mult contează să-ți deschizi sufletul și să ai cui să spui ce te apasă? Extrem de mult. Să-ți simți sufletul liber și descățușat contează poate chiar mai mult decât să găsești soluția la probleme, deși de cele mai multe ori acestea vin la pachet. Se-ntâmplă mai mereu ca spunând ce ai pe suflet cu voce tare să-ți dai seama unde greșești și ce trebuie schimbat. Totul se află în tine, trebuie doar să știi să cauți, să-ți asculți sufletul sau să ai pe cineva care să te ghideze și să-ți arate cum să o faci. Cartea de față subliniază aceste idei. Yalom a adunat laolaltă niște genii în ale gândirii, cum ar fi Josef Breuer (cel ce a inventat psihanaliza), Friederich Nietzsche (poate cel mai important filosof din secolul XIX), Sigmund Freud și Lou Salome (de asemenea psihanalist). Da, personajele sunt reale, doar întâlnirea dintre acestea e imaginară. Lou Salome apelează la doctorul Breuer pentru a-l ajuta pe Nietzsche să scape de disperare, mai ales că se simte oarecum vinovată de starea acestuia. Știind că prietenul său nu e foarte cooperant când vine vorba de astfel de tratamente, Salome propune ca totul să fie făcut fără ca Nietzsche să-și dea seama. Breuer, fascinat de această femeie puternică și impunătoare, decide să intre în joc, acceptă provocarea. Ce face povestea și mai interesantă e faptul că Breuer și Nietzsche erau pe punctul de a se întâlni și în viața reală, doar că Nietzsche nu a făcut acest pas pentru a-și trata disperarea. Yalom își imaginează în carte cum ar fi decurs situația dacă acesta din urmă ar fi acceptat să-l vadă pe Breuer. Astfel, neștiind că totul e plănuit cu grijă, Nietzsche ajunge în cabinetul lui Breuer pentru a-i cere ajutorul. Nu e primul doctor la care apelează pentru a se trata, așa că nu are mari speranțe, ba chiar are impresia de la bun început că își pierde timpul. Totuși, Breuer îi demonstrează lui Nietzsche că el e diferit de ceilalți și îi câștigă treptat încrederea. A mai avut de-a face cu pacienți încăpățânați, însă acesta se pare că e într-adevăr o mare provocare. Nietzsche începe să se deschisă și să facă mici dezvăluiri abia atunci când Breuer îi propune un schimb. Să se vindece reciproc. La început, Breuer a luat această propunere drept o capcană pentru a-l face pe Nietzsche să iasă din cochilia lui protectoare, însă pe parcurs doctorul se destăinuie complet pacientului său. Ambii se schimbă. Tratamentul dă roade. Ajutorul lui Freud e de asemenea foarte important în cazul lui Breuer, îl face să-și deschidă ochii minții și să-și dea seama ce are de făcut pentru a fi mulțumit de viața sa. Recunosc că primele pagini m-au cam plictisit, poate pentru că eram prea nerăbdătoare să ajung la punctul culminant. Odată ce Breuer și Nietzsche încep să se întâlnească, cartea devine din ce în ce mai captivantă și interesantă. Discuțiile lor sunt de-a dreptul savuroase și provocatoare, ba chiar simți că li te alături, că tragi și tu un scaun aproape de ei și participi la tratament. Cartea e o bijuterie, da. Yalom a șlefuit atât de bine detaliile poveștii și a îmbinat așa armonios realitatea cu imaginația încât n-ai cum să nu te lași orbit de strălucirea firului narativ. Merită citită și savurată pe îndelete. “Cât am pierdut oare din viață pur și simplu uitând să privesc?” “Care este semnul eliberării? Să nu-ți mai fie rușine în fața ta!” “A nu-ți lua viața în propriile mâini înseamnă a permite ca existența ta să fie un accident.” “Viața este o licărire între două goluri, întunericul dinainte de naștere și cel de după moarte. Nu e ciudat cât de preocupați suntem de cel de-al doilea gol și niciodată nu medităm la primul?”