Vesnicia de zi cu zi

Descriere

Ca om, aşa cum mi-a fost dat mie sa-l cunosc, PS Calinic atrage prin generozitate şi voluntarism. Spre deosebire de alţi colegi de "breasla", el nu se pretinde nici uşa de biserica, nici taumaturg, nici doctor infailibil intr-ale nevazutelor. Felul cum ştie sa se aşeze in rand cu laicii, iar nu deasupra lor, strivindu-i suficient, m-a cucerit. I-am parcurs cu reala bucurie cateva volume de eseuri şi schiţe teologice. Meditaţiile din Veşnicia de zi cu zi sunt lipsite de retorica teologiei oficiale, refuza paternalismul oracular şi ocolesc "cuvioşenia" de aparat. Au ceva stenic, induc destindere şi buna dispoziţie. Ca scriitor, PS Calinic nu se simte impovarat de "funcţia" episcopala. In majoritatea textelor sale, gravitatea e sabotata de aerul mucalit, sfatoşenia cedeaza in faţa rasului amical, dadaceala roşeşte langa vorba de duh. "A fi bun ortodox" echivaleaza, in ochii unora, cu incruntarea şi seriozitatea aseptica. Volumul de faţa propune un alt fel de portret al "bunului ortodox": deopotriva ferm şi jovial, şfichiuitor şi candid, credincios şi surazator, dezinhibat şi chiar monden pe ici pe colo (adica "in punctele esenţiale"). Fara sa vreau sa epatez, aş spune despre PS Calinic ca e un fel de haiduc-literat al ortodoxiei romaneşti, aşezat la cumpana dintre doua tradiţii frumos armonizate: una, a lui Neagoe Basarab şi Nicolae Iorga, cealalta, a lui Anton Pann, Ion Creanga şi Damian Stanoiu. CRISTIAN BÃDILIŢÃ