Barca pentru paradis - roman -

Descriere

« Cum sã nu te miri cã un om al legii în viata cotidianã zugrãveste linistit în roman figuri ce întorc spatele comunitãtii ? Dar "comunitatea" e cea care tocmai a trecut prin noaptea solstitiului de iarnã. Acel 22 decembrie a fost un electrosoc si pentru oameni, si pentru personajele literare. Iar "comunitatea" s-a grãbit, ca întotdeauna, sã sancþioneze, dupã mediocra ei mãsurã, orice afront. Nu e prima oarã cã scriitorul urmãreºte cu minuþie ºi rafinament evoluþia interioarã a unor personaje încercate de istorie. Barcã pentru paradis asociazã însã o robinsoniadã româneascã originalã cu o alegorie pe cît de înaltã, pe atît de puþin trufaºã. Rezultatul e o carte fascinantã ºi surprinzãtor de accesibilã, ale cãrei ecouri rãsunã multã vreme dupã ce o închizi. Nãscut în 1929 la Chiºinãu, Mihai Giugariu a urmat liceul militar de la Mãnãstirea Dealu, apoi Facultatea de Drept din Bucureºti. A fost, decenii de-a rîndul, magistrat, avocat, judecãtor, iar azi este consilier în chestiuni juridice de ultimã orã. A publicat în rãstimp opt cãrþi, dintre care cinci romane (Condotierul, Cartea Româneascã, 1970 ; Magdalena, Eminescu, 1975 ; O vacanþã atît de lungã, Eminescu, 1978 ; Mesagerul, Eminescu, 1983 ; Destine, Cartea Româneascã, 1990, reeditat de Vremea, 2003). între scriitor ºi magistrat, spune Mihai Giugariu, nu sînt de gãsit punþi solide. ªi e adevãrat cã ele nu sînt trase în tuº. Dar îndelungata experienþã a cercetãrii dosarelor nu e de lepãdat. Cãci din paginã nu dispare niciodatã umbra de creion a meditaþiei despre om ºi rostul libertãþii lui. »