Limba elina. Manual pentru Clasa a XI-a

Descriere

Consultant stiintific: prof. univ. dr. Mariana Baluta-Skultety
Manualul urmeaza aceeasi structura modulara fundamentala propusa de cartile precedente, cu exact aceleasi sugestii metodologice.
Tema majora care angreneaza partile intr-un tot unitar ar putea sta sub titlul generic: Relatii de comunicare. Astfel, manualul abordeaza problema comunicarii, asa cum este ea perceputa in plan mitico-religios (trecerea de la stadiul de absenta a comunicarii - din perspectiva mitica a reprezentarii cosmosului - la cel de prezenta a acesteia - din perspectiva geometrica propusa de Anaximandros).
Se dezvolta astfel o arta specifica intocmirii discursului public, cu un succes deosebit mai cu seama in cercurile sofistilor, fapt pentru care, de timpuriu, retorica va suferi influenta nemijlocita a dialecticii sau a discursului dialogal practicat de acestia si intemeiat pe argumentare; de asemenea, vatra publica va dobandi, o data cu cristalizarea cetatii-stat, valente politice, simbolizand, la randu-i, comunitatea politica in intregul ei). Problema comunicarii se reflecta in plan arhitectonic (prin construirea unor orase dupa aceleasi reguli respectate in imaginarea cosmosului si, ulterior, a comunitatii socio-politice); cotidian (in relatiile interumane, inscriindu-se intr-un tipar general ce vizeaza relatia stabilita intre gazda si oaspete; o reprezentare secundara a acestui tip de relatii este intruchipata de uniunea matrimoniala) si militar (prin constituirea falangei hoplitice, formatiune militara fundamentata in intregime pe simtul solidaritatii bazate pe consanguinitate, dar si pe arta persuasiunii, aplicata nu atat din exterior - comandant catre soldati -, cat din interior - soldat catre soldat -, ambele elemente - consanguinitatea si arta persuasiunii - contribuind la coeziunea falangei si, implicit, la cea a straturilor sociale care o compuneau).

Cat priveste alegerea textelor propuse, acestea acopera o perioada generoasa de timp, imbinand in chip fericit stiluri si mentalitati vazute intr-o permanenta dialectica, incepand cu perioada arhaica (Homeros, Hesiodos), continuand apoi cu cea clasica (Herodotos, Xenophon, Demosthenes), romana (scrierile novotestamentare) ori bizantina (Sfintii Parinti). Am incercat astfel sa conturam o perspectiva cat mai larga asupra a ceea ce a insemnat, de-a lungul timpului, in acest spatiu mediteranean, conceptul de comunicare surprins la cumpana dintre mit si istorie.