Fragmente critice. Vol. IV

Descriere

"Este raspandita opinia ca tinerii filosofi din anii ´30 formeaza o apa si un pamant, gandesc toti la fel, au aceleasi proiecte si aceleasi solutii. E fals, diferentele dintre ei, in chestiuni capitale pentru lumea romaneasca, sunt mari. Cioran, cel mai turbulent dintre criterionisti, vrea o sincronizare radicala si rapida cu Occidentul industrializat. Pentru a facilita acest proces, el preconizeaza lichidarea sociala a taranilor si a valorilor morale pe care ei le reprezinta, a miturilor, traditiilor care ne tin legati de inertia rasariteana. Mircea Vulcanescu mizeaza, dimpotriva, pe satul etern, satul profund, satul metafizic romanesc si scrie, negru pe alb, ca tot ceea ce reprezinta valoare in lumea romaneasca a iesit din spatiul satului sau, cel putin, a trecut prin el. Cum se impaca aceste puncte de vedere ? Nu se impaca, coexista. Vine, apoi, socraticul Petre Tutea (singurul geniu pe care it recunosc Eliade si Cioran!) si spune ca o batrana credincioasa din Baragan e mai inteleapta decat filosoful Kant..."