Doamna Maria Grubbe. Povestiri

Descriere

DOAMNA MĂRIA GRUBBE Aerul care lîncezise sub coroanele teilor se răspîndea, într-o nduire, deasupra ogoarelor cafenii, însetate ; îl încinseseră razele de soare şi era îmbîcsit de praful de pe şosele, dar acum ii purificase frunzişul des al teilor, îl răcoriseră frunzele, iar ireasma florilor galbene de tei îl umezise şi îi dăduse un cuprins. Se odihnea liniştit şi mulţumit, clipind sub frunzişul erde-deschis, mîngîiat de frunzele uşor tremurate şi de bătăile de aripi ale fluturilor albi-gălbui. Gura omenească ce savura acest aer avea buzele pline şi proaspete, pieptul care sălta era tînăr şi gingaş. Sînii şi picioarele erau şi ele delicate, mijlocul subţirel, silueta mlădioasă. Această făptură firavă radia un anumit fel de energie. Singura notă de exuberanţă o dădea părul auriu închis, în parte legat, în parte atîrnînd liber pe umeri, pentru că micuţa bonetă de catifea alunecase şi îi atîrna în jurul gîtului şi pe spate, prinsă de bentiţele ei, asemenea unei glugi de călugăr ,în miniatură, in afară de aceasta nu era însă nimic monahal în costumul pe care îl purta : un guleraş larg din pînză, tăiat drept, cădea deasupra unei rochiţe de bumbac obişnuite, de culoarea levănţicăi, cu mîneci scurte şi largi din care ieşeau o pereche de mînecuţe în formă de pungă, făcute din linou olandez. O fundă roşie pe piept şi fundiţe de aceeaşi culoare la pantofi. Mergea cu mîinile la spate şi capul plecat. Urca poteca cu paşi jucăuşi şi eleganţi, dar nu mergea în linie dreaptă, ci în zig-zag ; ba era cît pe ce să se izbească de cîte un pom cînd de o parte, cînd de cealaltă. Se oprea în răstimpuri. Işi scutura părul căzut pe obraji şi privea în sus către lumină. Licăriri slabe dădeau feţei albe, copilăreşti, o tentă mat aurie, care făcea ca umbrele albăstrii de sub ochi să devină mai puţin vizibile ; buzele ei roşii ajunseseră purpurii, iar ochii, mari, albaştri deveniseră aproape căprui.