Crocodilul albastru

     

«Suita aceasta de versuri impregnează sufletul copilului cu armonie, frumuseţe şi gingăşii. Este lumea înconjurătoare prinsă în mreaja dulce a poeziei, în rime bogate şi ritmuri jucăuşe. Sub forma acestui joc artistic, poezia devine asimilabilă. Copilul nu face efortul de a asculta aceste versuri ; aşteaptă cu uimire şi încântare curgerea lor imprevizibilă : „Chiri, Chiri-Greieruşul A-ntâlnit ieri cărăbuşul, Pe poteca din Mormùre, De duce spre rugi de mure : // [...] // – Greierică Greieruş, Am văzut al tău arcuş Cu două fire de iarbă Chiar la Barbă-Cot în barbă : – Du-te repede şi ia-l, Chiar acum urcă pe deal !“ Volumul [Crocodilul Albastru, de Ion Pachia-Tatomirescu] aduce o poezie în care emoţia e potenţată, [unde] se simte bunul gust, suflul folclorului care dă viaţă acestei lumi expresive pentru copil. Pentru că fiinţele din aceste versuri sunt deja impregnate de antropomorfism, iar poetul le creează o atmosferă poetică propice acestei existenţe [...]» (Ioana Ricus, «Crocodilul Albastru», Bucureşti, 14 noiembrie, 1970 ‒ cf. «„Corola“ de sub lupa criticii despre opera lui Ion Pachia-Tatomirescu, antologie întocmită de Marin Breiu şi Gabriela Pachia, Timişoara, Waldpress, ISBN 978-606-614-283-0, 2021, p. 45 sq.).