Extravagantul Conan Doi, Volumul I

Descriere

Vlad Muşatescu, cel care îşi dorea să fie „poet cosmic", devenit bonomul detectiv Conan Doi, s-a născut la Piteşti, umorul său trăgându-şi seva, mai mult ca sigur, din înrudirea (nepot de văr) cu celebrul dramaturg Tudor Muşatescu. Vlăduţ l-a întâlnit pe unchiul său din întâmplare, la teatrul argeşean, unde voia să intre „pe de-a moaca", afirmând cu tupeu că este nepotul dramaturgului. Favoarea, solicitată primului om întâlnit în uşa sălii, nu i-a fost refuzată, căci junele nepot se adresase taman unchiului Tudorel Muşatescu, pe care nu-l mai văzuse din fragedă pruncie. Scriitorul a avut o copilărie şi o adolescenţă aventuroase, stimulat fiind de lectura a sumedenie de cărţi gen „Serie noire", dosite în podul casei bunicului Tatapetre. De altfel, cele patru romane reunite sub genericul „Extravagantul Conan Doi" instituie în literatura română ceea ce s-ar putea numi „romanul poludic" - poliţisto-ludic, mai exact. Căci, precum Boris Vian, alias Vernon Sullivan, şi Frédéric Dard, alias celebrul comisar San Antonio, Vlad Muşatescu îmbină un savuros comic de limbaj cu prezentarea unor personaje emblematice. Emblematice, fireşte, pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată pe baza dictonului lansat de unchiul Tudorică Muşatescu: „Totu-i soartă şi destin, restul e fatalitate"...