Duminica era ziua mea de plins

Descriere

Doar şansa să ne „descurcăm' în lumea interlopă

Să începem rîndurile de faţă cu... sfîrşitul ! Va fi vorba aici despre doi tineri. Doi tineri în aşteptarea unei sentinţe judecătoreşti. Nici pentru recidivistul înrăit clipa dinaintea sentinţei nu-i cea mai rîvnită. Cu atît mai puţin pentru nişte oameni care n-au împlinit 30 de ani. Oameni care prin meritele, prin munca lor îşi cîştigaseră un statut social demn : amîndoi absolviseră Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Amîndoi erau profesori.

Erau...

Nici nouă nu ne vine uşor să punem la trecut toate acestea. Lor, probabil, nici atît. Dar, uşor sau greu, sînt lucruri care nu mai pot fi schimbate. Cu atît mai mult cu cît de noul curs al vieţii intrate în derivă sînt vinovaţi numai şi numai cei în cauză : Şerban Dorel-Gheorghe şi Bal FlorinSorin. Iată de unde a pornit totul : fiind componenţi ai grupului de dans contemporan „Gymnasion' al I.E.F.S., merg la un festival de gimnastică ritmică desfăşurat la Kiel, în R. F. Germania. Şi hotărăsc „să-şi încerce norocul' printre străini.

în ce circumstanţe, vom vedea din cele ce urmează...

„Cu mult înainte de a ajunge la destinaţie, colegul meu, Bal Florin-Sorin, mi-a spus că are el o cunoştinţă la Miinchen. Om bine situat, de încredere. Să ne oprim la dînsul, că mai departe ne duce el, sigur, cu maşina, pînă la Kiel. A fost primul pas. De ce l-am făcut amîndoi ? Nu credeam că savîrşim vreun rău.' (Şerban Dorel-Gheorghe)

Cînd tentaţia prevalează se caută totdeauna o acoperire, o justificare. Pîna şi Scufiţa Roşie îşi motivează abaterea care a dus-o în burta lupului
..."