Farrago

Descriere

Traducere: Laura Marin

Premiul GONCOURT DES LYCEENS, Franta, 2003

CARTEA DE RECITIRE s-a impus in scurt timp ca o colectie de literatura contemporana de inalta tinuta. O harta a literaturii contemporane nu poate ocoli estul european si pe cel oriental, rafinata literatura nordica si pe cea de peste ocean, scriitorii basci, englezi, francezi si germani.
Romane rasplatite cu premii internationale de prestigiu (printre care "National Book Award", "Nadal", "Sappir", "FNAC", "Goncourt des Lyceens"), cu tiraje epuizate la scurt timp de la aparitie si traduse in zeci de limbi. Cartile cuprinse in colectia "Cartea de recitire" se recomanda prin traducerile romanesti de calitate, prin povestile alerte, incantatoare, melancolice si romantice, despre tinerete si adolescenta, maturizare, memorie si istorie, iubire si destin.
DE NEOCOLIT, DE CITIT SI ... DE RECITIT!

"Cu FARRAGO, odisee prodigioasa a unui grup de marginali traind intr-un catun uitat al Americii anilor '70, Yann Apperry semneaza o veritabila capodopera si se impune ca una dintre cele mai mari sperante ale literaturii acestui inceput de secol."
L'Express

SUA, iarna lui 1972. Pe cand Apollo XVII isi desfasoara misiunea de aselenizare pe colinele Taurus-Littrow, iar B-52-urile survoleaza Vietnamul, lansandu-si bombele asupra Hanoiului, in Farrago, un orasel pierdut in nordul Californiei, in care viata curge inainte, molcom si insipid, Homer Idlewilde, vagabond prin optiune si poet prin vocatie, se lanseaza intr-o aventura menita sa confere existentei lui banale semnificatia unui destin. Prin intermediul lui Homer, cititorul, purtat de la o poveste la alta, face cunostinta cu o galerie intreaga de personaje - Duke, rezidentul si "sfantul" de la groapa de gunoi a orasului, Elijah, fierarul, Lisa, frumoasa oarba, Fausto, bacanul filosof, si roscata Ophelia, prostituata si iubita lui Homer -, figuri pitoresti ale unei Americi care se refuza oricarui cliseu.

FRAGMENT DE ROMAN:
"Cand am ajuns la bordel, Reverendul tot nu-si revenise si l-am lasat pe o canapea in salonul mov. In timp ce urcam scarile spre camera Opheliei, le-am vazut pe Piquette si pe Charleen, una cu un prosop ud si cealalta cu o sticla de Bourbon. Apoi, atunci cand, in mai putin de cinci minute, am coborat la parter alergand dupa Jim Rookey, care avea in mana un revolver si urla tot felul de prostii, l-am surprins pe Poach in plina conversatie cu cele doua gazde. Ii revenise roseata in obraji si chiar parea in largul sau. Intalnirea mea cu Jim Rookey a fost, asadar, dintre cele mai scurte. Ajuns la usa, am intrat fara sa bat si-am dat de un tip cat toate zilele, imbracat cu niste pantaloni de culoare gri, cu o camasa de satin rosu si cu o palarie neagra, stand in picioare in mijlocul camerei, cu un revolver intr-o mana si cu o sticla in cealalta. Ophelia era aproape de fereastra si, vazandu-i pentru o clipa mana miscandu-se, am avut satisfactia sa descopar ca inca mai purta inelul de logodna. Fata ei era scaldata de lacrimi si, de cum m-a vazut, m-a strigat pe nume. S-ar fi aruncat in bratele mele daca Jim Rookey n-ar fi indreptat arma spre ea.
- Deci el e! El e! a zis Rookey, intorcandu-se spre mine cu o privire atat de ratacita, incat nu parea un barbat, ci un copil de la orfelinat, unul dintre acei copii tristi de dimineata pana seara, care nici nu stiu ca Dumnezeu ne-a dat o gura ca sa cante si buze ca sa zambeasca, dupa cum zicea directoarea. Rookey se agatase de arma ca de un colac de salvare, iar in mana lui revolverul era doar un impresionant pistol de plastic. Daca trage, mi-am zis, din el o sa iasa un jet de apa... "