Celulita si obezitatea. Pseudo-boli de eliminare si de supraalimentatie

Descriere

Bogățiile civilizaÈ›iilor opulente (aur, maÈ™ini, sclavi), antrenează în mod automat, în numele confortului È™i al bunăstării, o alimentaÈ›ie abundentă È™i falsificată, adică anti-specifică (care nu convine constituÈ›iei noastre anatomice È™i fiziologice digestive) È™i denaturată (alterată prin diferite manipulări: mecanice, calorice, chimice È™i prin amestecuri nepotrivite, numite „gastronomice”).

La acestea se adaugă sedentarismul, adică absenÈ›a efortului muscular, care caracterizează aceste civilizaÈ›ii opulente (a căror marcă este întotdeauna densitatea, complexitatea È™i tehnicitatea, indiferent de epoca în care au existat).

CivilizaÈ›iile opulente sunt întotdeauna civilizaÈ›ii îmbătrânite, în care se remarcă abuzurile în alimentaÈ›ie, atrofia musculară È™i libertatea moravurilor. Obezitatea È™i celulita sunt semnele cele mai evidente ale acestei stări de degenerescență fizică È™i morală.

NaÈ›iunile cu bărbaÈ›i „energici È™i musculoÈ™i” È™i femei cu trupuri ferme È™i fără celulită vor lua, într-o zi sau alta, locul popoarelor prăbuÈ™ite care n-au È™tiut să-È™i păstreze formele exacte È™i splendoarea de la origini, cu trăsăturile fiziologice È™i morale (sănătate È™i curaj) care sunt formele interioare ale acestora. Demult, în Roma antică, un obez se făcea de râs în faÈ›a lumii. În epoca decadenÈ›ei, împăraÈ›ii romani se mândreau cu obezitatea lor.

Dezvoltarea È™tiinÈ›elor materiei È™i tehnicii nu schimbă cu nimic această lege a degradării fiinÈ›ei umane, care nu este supusă nici efectelor timpului, nici ale cunoaÈ™terii. Obezul moare tânăr, chiar dacă a È™tiut să rămână inteligent; dar devine rapid impotent. Cât despre femeia cu celulită, ea devine sterilă, pierzându-È™i aptitudinile naturale de a da naÈ™tere unui copil sau de a alăpta. Catastrofa reprezentată de pierderea formelor exacte în cadrul ambelor sexe creÈ™te, fără ca cineva să bage de seamă, morbiditatea, confuzia mentală È™i amoralitatea în orice societate ajunsă la apogeul confortului său material È™i de bună-stare fizică.

FiinÈ›a umană, deformată È™i bolnavă datorită „erorilor vitale”, este o ființă sfârÈ™ită.UrâÈ›irea unui întreg popor, care evoluează în paralel cu degenerescenÈ›a sa organică, este un sunet de clopot, preludiu al clopotului morÈ›ii, care anunță că timpul existenÈ›ei sale s-a sfârÈ™it È™i că a venit momentul ca el să părăsească scena lumii.

Ni se va spune, în mod sigur, că omul, prin geniul său (ascuÈ›imea inteligenÈ›ei sale sau a corpului mental) poate evita această decădere. De fapt, el nu face decât să o precipite, prin toate artificiile sale, care agravează condiÈ›iile „anti-biologice” ale existenÈ›ei, prin creÈ™terea mecanizării, a tehnologizării, a manipulărilor agro-alimentare sofisticate, a poluării medicale È™i chimice; È™i toate acestea făcându-i pe ignoranÈ›i È™i naivi să creadă că „totul este înspre mai bine în cea mai minunată dintre lumi”.

Această auto-satisfacÈ›ie a maselor populare È™i această încredere nelimitată în autorități È™i putere, îÈ™i au originea în pierderea auto-criticii È™i bunului simÈ› al fiecăruia, rezultate dintr-o deviere a inteligenÈ›ei, care încetează să mai funcÈ›ioneze normal, È™i care progresează paralel È™i prin efect somato-psihic cu deformarea corpului, care se dilată la extrem (obezitate) sau în mod alternativ se retractează, tot la extrem (descărnat), victime ale mediului artificial în care s-au scufundat.