Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel

     

Capitolele sint riguros construite, insotite de numeroase referinte despre Dimov (din cele putine) din cronicile vremii si ulterioare, analize de texte in grile absurd-kafkiana, bahtiana sau analiza stilistica, uneori recurgind la un fel de critica de identificare, dar niciodata epuizind poemele lui Dimov, ci dimpotriva, oferind o panorama proaspata asupra receptarii lui. Mai mult decit atit, demersul interpretativ si de sinteza (in sensul ca aduna toate parerile critice si le structureaza) este insotit de informatii biografice din intimitatea familiala, informatii care-l dezvaluie pe omul Dimov si apoi pe poetul Dimov.

     

Poezia lui Dimov alcatuieste un rezervor plin de cele mai diverse materii, un genialoid echilibru in dezechilibru, fiind concomitent convulsiva si pacifica, eterogena si omogena, stridenta si armonioasa. Acumularile aparente ori disimulate ale poeziei noastre intra sub condeiul lui Dimov intr-o sinteza fara precedent, care, in loc de a-i periclita originalitatea, i-o ratifica aidoma unui examen extrem de sever pe care candidatul il trece cu eclatanta. Arghezi, Ion Barbu, Urmuz, ca si mai indepartatii Eminescu, Heliade, Anton Pann, parnasianismul, simbolismul, suprarealismul, balcanismul insufletesc versurile, acordindu-le o alura fantasmagorica chiar prin presiunea concretului, prin ceremonia parelnic minimalista. Oportun, Luminita Corneanu il socoteste pe Dimov, inclusiv in titlul volumului sau, Un oniric in Turnul Babel. Impresia generala e cea a unui urias bazar oriental, in care forfotesc oamenii si deopotriva obiectele, in care timpurile vietii umane se amesteca cu timpurile poeziei, in care afectele fecundeaza meditatia iar verbele rasar din lutul virtualitatii cum florile, intr-un spectacol multicolor, fara capat.

     

Examenul palierelor tematice si stilistice tradeaza zabovirea pe text, sectiunea in filigran, calitate pe care o intilnim din ce in ce mai rar, mai ales cind este vorba despre disecarea unui text poetic. Fiind o atenta observatoare a fenomenului poetic de ieri si de azi, Luminita Corneanu priveste poezia lui Leonid Dimov in contextul evolutiei grupului oniric, cu influentele romantice si suprarealiste, in centru aflindu-se, evident, visul, dar si in evolutia ei interioara, organica, la baza sa stind crezul poetic dimovian exprimat, in primul rind, in artele sale poetice. Lectura devine pe alocuri coplesitoare, in special in capitolul „Chestiunea stilului”, unde sint discutate conceptele de stil, maniera si manierism (de altfel, ele revin obsedant pe parcursul intregii carti) si se realizeaza adevarate broderii de analiza ale rimei, ritmului sau masurii. In acelasi mod evolueaza si sectiunea „Teritoriul poetic dimovian” in care sint puse pe masa de lucru recurenta temelor poetice si o privire diacronica asupra operei lui Leonid Dimov.

     

O monografie clasica si asteptata despre Leonid Dimov a dat Luminita Corneanu, cu investigatie biografica serioasa si lectura creativa, plina de imaginatie.

     

Principalul merit al cartii este astfel crearea unui personaj, ce exista la nivel oral mai degraba, un personaj oprimat nu atit de propriii demoni, cit de supravegherea fara scrupule, un pasaj al cartii numarind 25 de informatori in ultimii 20 de ani de viata (p. 57); volumul are de altminteri si o substantiala sectiune de documente din arhiva CNSAS, inclusiv scrisori ale poetului, „interceptate”, pe baza carora se naste un artist cu un perfect simt al realitatii, constient de timpul si lumea in care traia.