Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană

     

„Pre-historia” volumului? Este simplu, m-a atras la inceput amestecul exploziv de dragoste, ura, repulsie si atractie din reportajele si relatarile mass-media cu privire la pelerinaje. Mi-am dat seama ca dincolo de imagini se ascunde Adevarul. Cartea a fost scrisa in stil „furnica”, timp de aproape cinci ani de zile. Terenul antropologic al pelerinajului mi-a impus acest lucru, este un fenomen care se observa pe o durata mare de timp, detenta lunga. Plus munca de documentare stiintifica in biblioteci de cercetare din Franta, Elvetia, Romania. Aceasta se vede si in structura cartii: prima parte este un jurnal de teren, cea de a doua este interpretarea docta, academica, a fenomenului.

     

Studiul pelerinajelor romanesti realizat de Mirel Banica nu este scos din contextul general al pelerinajelor. Fenomenul autohton e circumscris unei arii mai largi si ii sint identificate particularitatile. Referirile la studiile similare ce exploreaza pelerinajele catolice sau apartinand altor confesiuni sint binevenite si, totodata, bine dozate, avand scopul de a oferi cititorului interesat o viziune cuprinzatoare si o incadrare corecta. Nu sint excluse de la analiza nici componentele sociale sau cele politice ale gandirii si trairii religioase din timpul pelerinajelor. Cu toate acestea, autorul reuseste sa nu derapeze in didacticism. Edificatoare in acest sens mi se pare marturisirea „pelerinajul m-a vindecat de biblioteca si de vanitatea indusa de ea”.

     

Mirel Banica alege, in cartea sa, pelerinajul ca punct de acces spre religiozitatea romanilor – o alegere mai mult decit justificata: prin locul sau central pe care-l ocupa, atit la nivel individual (vazut ca o forma de participare religioasa obligatorie) cit si la nivel colectiv (organizarea, reflectarea mediatica, coreografia divulga intreaga arhitectura politico-sociala a Romaniei – puterea, mass-media, spectacolul, ordinea), pelerinajul ofera o perspectiva ideala asupra religiozitatii romanilor si a contextului social, politic, cultural si economic in cadrul caruia aceasta exista. (…) Cartea lui Mirel Banica e, fara indoiala, o foarte utila si fertila fereastra spre religiozitatea Romaniei „profunde” (cea de dincolo de sticla televizorului, dincolo de discursurile teologice savante si dincolo de ortodoxia oficiala).

     

Daca as spune ca da, as fi suficient fata de mine insumi. Am deslusit anumite aspecte ale acestui pelerinaj. La inceput, eu am crezut ca studiez un fapt religios observabil, o parte din acest mare fenomen numit religie in Romania. Dar, dupa circa doi ani, mi-am dat seama ca nu mai studiam pelerinajul, ci un raspuns al societatii romanesti la aceste teribile traume, la aceste schimbari care au avut loc dupa caderea comunismului. Ajunsesem in ceea ce se numeste un fapt social total, iar un fapt social total are atat de multe fete si fatete incat nu poti sa spui ca l-ai studiat in intregime. Dar cred ca am ajuns la doua, poate chiar trei concluzii valabile care ajuta la intelegerea pelerinajelor si a transformarilor din societate.

     

Volumul depaseste 400 de pagini si are o structura neconventionala, in care instrumentele antropologiei, ale sociologiei, ale jurnalului de teren, ale analizei academice si ale sensibilitatii literare sint puse sa lucreze laolalta, in beneficiul celui care vrea sa inteleaga fenomenul pelerinajelor autohtone, din alt unghi decit acela al reactiilor si al comentariilor curente. (…) Mirel Banica nu se comporta nici ca „avocat”, nici ca „inamic”. Alege descrierea participativa, nu crede in opacitatea analitica pe care „expertii” o dau drept „obiectivitate”. Intra in joc si nu o face de forma, mimind, perfid, solidaritatea cu pelerinii. Devine pelerin, ia lucrurile in serios, sta de vorba, asuma toata osteneala demersului. Are umor, dar nu practica ironia demolatoare, nu evacueaza savant realitatea complicata a fenomenului de care se ocupa. Se lasa atras, cum o marturiseste de la bun inceput, „de calda umanitate a pelerinajelor”, cauta, dincolo de faptul religios, faptul social, se straduieste sa consemneze aspectul polimorf al vietii religioase, greu de sistematizat prin simpla aplicatie teoretica, prin previzibile categorii dogmatice, prin constipate excursuri istorice. (…) Ceea ce reuseste nu e, pina la urma, doar intelegerea simpatetica, dar cultivata a „religiosului” comunitar, cu inocentele lui seducatoare, ca si cu derapajele lui stingheritoare, dar si un portret spectaculos, veridic, tulburator, pitoresc, al Romaniei de azi, inclasabila, imponderabila, inevitabila…