Jurnal (ediție de buzunar)

     

Il cunoasteti, poate, pe Chuck Palahniuk pentru Fight Club. Buna carte, au facut si film dupa ea, dar cartea, fireste, a fost mai buna. Nu despre asta e vorba. E vorba ca domnul Palahniuk e autentic, deci sumbru. Nu face frumos despre viata ca sa se vinda. Face literatura, dar face si chirurgie. Taie in viu, extrage tumori, coase, uneori prost, lasa cicatrici. Domnului Palahniuk nu-i pasa. El spune adevarul. Sa spui adevarul e important. Cartea Jurnal (Polirom, 2014) a ajuns bestseller. Asta nu ma intriga, dar ma dezamageste. Nu ar fi trebuit. Chuck Palahniuk ar fi fost bine sa ramina cunoscut unei secte de fanatici care sa formeze gherile, care sa lupte, zadarnic, in contra ipocriziei. N-a fost sa fie.

     

La Palahniuk romanul devine un dus rece in urma caruia intelegi ca viata ta e minunata. O trezire din visul american. O taxare a obsesiilor secolului in care traim. Fara sa vrea sa fie moralizator, autorul american analizeaza prin situatii, nu prin tezisme, plagile societatii. Ca sa raminem la tematica Jurnalului, picteaza un tablou al realitatii, dar nu prin metodele obisnuite. Nu printr-un roman realist. Ci ducind fanteziile pina in grotesc, cum se intimpla si in cartea sa Bintuitii. Ginditi-va ca romanul despre care scriu astazi incepe cu o lista de reclamatii telefonice in care se constata ca in urma renovarilor efectuate de familia personajului, din casele de vacanta ale bogatasilor au disparut camari, bucatarii, dormitoare, bai. O lectura recomandata atunci cind viata vi se pare trista. Ca sa vedeti ce bine si linistit traim.

     

Chuck Palahniuk construieşte, prin această carte, ceva foarte diferit de tipul unei confesiuni cotidiene, directe, cu simplul scop de a te descătuşa de stresul zilnic. Jurnal, în abordarea lui, devine singura cale de exprimare a durerii, a neliniştii şi chiar şi a angoasei şi a fricii de moarte.