Măștile exilului

     

In imaginile si scenele epice ale romanului Mastile exilului recunoastem imagini ale realitatii contemporane carora scriitorul le cauta sensul si ni le propune spre meditatie. Romanul ar trebui citit pentru a completa, printr-un univers compensatoriu, propria imagine si pentru a intra in rezonanta cu o filozofie a epicului.

     

Un roman foarte bine scris, reusind performanta de a aseza alaturi categorii diferite de cititori posibili; or, asemenea performanta e, de regula, la indemina cartilor, bune, scrise in asemenea maniera incit sa nu incurce exercitiul lecturii si reusind, in acelasi timp, sa ofere delicii estetice la cote inalte, mai greu de gasit, dupa parerea mea, in unele proze inguste ale zilelor noastre, in mod nefiresc „democratizate” pina la derizoriu. E o noua voluptate a lecturii aici, care face ca textul sa fie parcurs cu adevarat in chip placut, fara a se face deloc rabat la ceea ce secole de buna literatura au stiut sa aduca in mod constant catre cititorii educati ai zilelor noastre.

     

Romanul lui Constantin Arcu se petrece, in cea mai mare parte, in comunitatile romanesti din Italia, inceputul si finalul in tara, spre sfirsitul epocii Basescu, si te tine in lectura mai ceva decit un thriller bine scris.

     

Romanul poate fi considerat o distopie moderna contrapusa utopiei comuniste care idealiza un bine inventat. O calitate relevanta a acestei scrieri este si aceea a artei portretizarii fizice si morale a personajelor numeroase, cu exceptionale efecte identificatoare. Un personaj legendar al romanului este stra-stra-strabunica protagonistului, Katy, protectoarea sa alaturi de ingerul Gabriel, care la o virsta matusalemica e o femeie voluntara (demna de integrat in categoria respectiva a literaturii), dirza si neinduratoare cu neofitii uzurpatori ai democratiei. Remarcabil este si stilul modern, cursiv, cu insertii ironice, ca si limbajul frust, expresiv, inglobind cu abilitate straturile stradale, argotice si dialectale ale limbii romane, preferat fiind graiul moldovenesc din Bucovina natala.

     

Romanul lui Constantin Arcu este un story ingenios despre ravagiile unei lumi care mai poarta inca amprentele totalitare. Se bazeaza pe schema autofictiunii, in sensul valorizarilor literare autobiografice, cu dese insertii ale imaginarului. Intregul complex factologic defineste finalmente o experienta – limita, producind personajelor efecte traumatice. Sint conturate obsesii psihanalizabile, la confluenta cu notele unei atmosfere de teroare. Constantin Arcu este un prozator cu mari disponibilitati analitice si vizionare, aflat in posesia unui arsenal epic care garanteaza succesul si promite noi portrete necosmetizate ale acestor decenii.