Sfîrșit de sezon

     

Plasate in zona unei seriozitati a esentelor tari, aceste istori(sir)i ale unor clipe, intilniri sau perioade nu sint neaparat sumbre, intunecate, pesimiste, cum s-ar putea astepta. Dimpotriva, in functie de personaje, situatii si relatii, disectia minutioasa a realitatii in derulare se face prin straturi de umor sinostalgie, conversatie lejera, dialoguri rapide, replici spirituale. Starile alterneaza, exaltarea si tristetea se intilnesc firesc in fluxul imprevizibil, dulce-amarui, al contradictiilor ce modeleaza existente. Poate mai important, prozele lui Chivu nu au nimic pretentios, incremenit in elanuri demonstrative sau innamolit in tezisme, ci se bucura de o reconfortanta libertate a cuvintului, a imaginatiei si memoriei. […] Chivu are o aplecare notabila spre inregistrarea cutremurelor interioare, mascate de suprafete controlate, rigide, insensibile uneori. Durerile surde, gemetele inabusite, resemnarile, jumatatile de adevar, compromisurile, spatiile dintre cuvinte si priviri animeaza proza intr-un soi de crepuscul perpetuu. […] Remarcabil este echilibrul pe care scriitorul reuseste sa il mentina intre drama si comedia, adeseori absurda, a existentei, intre tandretea si lirismul anumitor pasaje si nonsalanta, pragmatismul, puseurile de detatare, abrutizare si cinism ale imediatului.

     

Am vrut sa aleg un titlu a carui semnificatie sa acopere, intr-un fel sau altul, toate aceste povestiri. Pentru mine niciuna dintre povestiri nu este mai importanta decit celelalte, astfel incit sa numesc cartea cu titlul ei; pentru ca este vorba de un volum unitar tematic, nu este doar o colectie care aduna de-a valma prozele pe care le-am scris in ultimii ani. Am gindit povestirile in asa fel incit sa alcatuiasca o carte, iar «sfirsit de sezon», sintagma aceasta, este, la propriu sau la figurat, potrivita pentru fiecare proza in parte. Nu sint eu cel care sa ofere semnificatia titlului in functie de fiecare povestire, dar pot sa spun ca pentru mine are o semnificatie personala: cu acest volum de povestiri se sfirseste si sezonul meu de critic literar. Chiar daca voi continua sa fac cronica de carte, fictiunea va defini de aici incolo cariera mea de scriitor.

     

Povestirile sint gindite sa alcatuiasca o carte a barbatilor (fara insa a minimaliza rolul femeilor; de altfel, sint foarte mindru de cele citeva personaje feminine pe care le-am creat: taranca Ica, fetita handicapata Cati, amanta disparuta Talia sau batrina Aneta). Scrisul nu-mi ofera raspunsurile cautate (nici nu am o astfel de pretentie), ci ma ajuta sa formulez mai limpede anumite intrebari. Prin scrierea unei povestiri ma familiarizez cu propriile mele confuzii, nelinisti, frici. Dupa ce termin de scris o povestire, sint mai linistit, dar nu neaparat mai lamurit. Fiecare povestire e, de fapt, o forma de armistitiu. Nu te vindeca si nu-ti ofera raspunsul cautat, dar te ajuta sa-ti contemplezi limitele si, mai ales, iti da dreptul sa treci la urmatoarea intrebare. Scriind, cistigi timp in fata propriei tale necunoasteri.

     

N-am vrut pur si simplu sa adun niste texte intr-o colectie, am gindit povestirile in asa fel incit sa alcatuiasca o carte. De altfel, titlul volumului nu reia titlul vreunei povestiri, asa cum se obisnuieste. Sfirsit de sezon este titlul tuturor prozelor si le reflecta, la un anumit nivel al semnificatiei, pe fiecare in parte. Dar mai sint si alte lucruri pe care, poate, cititorii mei fideli le vor observa. Daca volumul de poezie Vintureasa de plastic este construit in jurul unei femei, aceste povestiri surprind o lume predominant barbateasca. Desi sint foarte mindru de cele citeva personaje feminine ale acestor povestiri. M-am indragostit eu insumi de ele in timp ce le conturam.

     

Nu stiu ce as mai fi putut sa spun despre ea dupa introducerea foarte elogioasa facuta de Mircea Cartarescu la lansare, din care vreau neaparat sa citez expresia care probabil ca va ramine in anale, «proza post-porno». [...] M-a impresionat felul in care se raporteaza Marius Chivu la satul romanesc actual, pentru ca in mod normal o proza despre sat m-ar fi enervat cumplit […] dar am apreciat cit de usor m-a facut autorul sa intru in cele trei povestiri despre viata la tara si cit de firesc am relationat cu personajele lor. […] Celelalte povestiri – despre oras, femei, carti, muzica, psihologia vietii cotidiene, sint misto pentru ca dau senzatia de sinceritate si nu se feresc de lucruri banale, de sex, de ginduri si judecati de valoare. Imi plac personajele lui Marius Chivu, sint foarte reale si vii. Le cunosc pe toate. Ma bucur ca pronosticul meu legat de calitatea (sub asteptari) a volumului de proza scurta pe care Marius Chivu il anuntase a fost infirmat de cartea care a iesit, si care mi se pare o reusita excelenta.