Holy Cow

     

Romanul lui Duchovny e o fabula amuzanta in care referentialitatea, ironia, satira si imaginatia isi fac loc in fiecare pagina. De la bovarismul lui Elsie (care incearca sa-si depaseasca conditia si care vine dintr-un clan care se numeste chiar… Bovary), la ignoranta americanilor in ceea ce priveste geografia europeana (…), de la obsesia epocala a televizorului si felul ridicol in care ne modeleaza viata (…),  la felul in care orasul perverteste si transforma locuitorii (pina si sobolanii familisti devin egoisti si individualisti in mediul urban). Nu lipseste ironizarea retetelor literare, a conventiilor scriitoricesti si comoditatilor de lectura (Elsie face tot felul de remarci extrase din conversatiile cu agentul ei literar). Nu in ultimul rind, romanul lui Duchovny vorbeste intr-o maniera tandra despre felul in care situatiile limita ajung sa ne solidarizeze, sa minimalizeze diferentele si mai ales despre importanta indraznelii de a visa si de a porni in cautarea unui vis, indiferent cit de improbabila e atingerea sa (desigur, nu va puneti prea multe intrebari legate de felul in care Elsie, Jerry si Tom reusesc sa traverseze aeroportul din Istanbul sau sa opereze un smartphone) si indiferent de dezamagirile pe care le pregateste orice realitate imperfecta.

     

(…) cartea lui Duchovny solicita, de la primele pagini, un soi de intelegere tacita intre tine, cititorul, si ea, vehiculul de idei. Si-n primul si-n primul rind, trebuie sa accepti ca (pina si) ea are niste idei. Sa treci peste conventii, sa intelegi ca naratorul este o vaca si sa accepti ca anumite lucruri de acolo se petrec cam la fel ca in desenele animate. Sa intelegi ca totul a fost facut in joaca, nu pentru vreun fel de legitimare absurda, cum numai pe la noi se poarta (da, am o carte, sint scriitor), ci ca o distractie.

     

A.O.: Romanul are mult umor, dar printre rinduri ti se pune si-un nod in git, te face sa te gindesti la problemele din societatea de azi. Ai avut asta in minte, scriind cartea, ca ar putea fi un fel de oglinda pentru societate? D.D.: Stilul plin de satira se datoreaza inocentei naratorului. Vacuta Elsie priveste lumea cu ochi curati, asa ca poate vedea cu claritate ipocrizii si minciuni si cruzimi pe care noi, cei deja blazati suflesteste, nici nu le mai observam.   A.O.: De ce ai ales animale drept personaje? E si altceva in spatele acestei alegeri, dincolo de dorinta initiala de a face un film animat din povestea asta? D.D.: Din multe puncte de vedere, animalele sint perfect inocente in fictiuni, si cu siguranta sint la fel si in romanul meu. Sint asemanatoare copiilor. Imi doream ca personajele mele sa aiba mix-ul asta de inocenta si de mirare. Intr-un fel, povestea pe care o spun este povestea unui copil care-ncearca sa se impace cu realitatea mortii.   A.O.: Ce lectii putem invata de la animale? D.D.: Animalele au devenit personaje in povesti inca de la-ncepturile omenirii. Eu am crescut cu Fabulele lui Esop. Asa ca ce lectii ne pot invata animalele e prea mult spus. Sintem primate cu ceva mai putin par. Sintem animale.

     

Cred ca ne trebuie putina imaginatie pentru a citi nescandalizati Holy Cow si o dorinta mica de a nu ne mai lua tot timpul atit de in serios – se vede cu ochiul liber ca Duchovny vrea sa ne distreze, asa cum face si in filmele in care joaca, sa ne descreteasca fruntile, sa ne determine sa nu mai fim asa incrincenati, cel putin pe parcursul a doua-trei ore, cit ii citim cartea.