Marea Neagră. O istorie

     

Un studiu istoric si o cercetare riguroasa, desigur, dar care juxtapune o sumedenie de povesti risipite prin secole sau cu un stil extrem de relaxat. Parcurgerea conturului Marii Negre urmareste 2.000 de ani de istorie. De la vechile colonii grecesti imprastiate peste tot, de la incontrarile celor care vin peste cei care sint deja ai pamintului, pina la epoca premoderna, la interesele marilor puteri zonale, Imperiul Rus si Imperiul Otoman. De remarcat multiculturalitatea marilor porturi din Marea Neagra, fluxul si afluxul de negustori, marinari, marfuri de tot felul, de la Est la Vest si de la Nord la Sud, ceea ce face din comertul maritim o miza a Marii Negre. Cum imi era greu sa nu ma gindesc la studiul istoricului Gheorghe Bratianu, cu acelasi subiect, nu mica mi-a fost surpriza sa gasesc o scurta laudatio adusa de Charles King istoricului roman. Un mic indreptar de lectura, ghid de calatorie, este oferit de istoricul american celor doritori de literatura legata de zona Marii Negre, unde nume precum Isaac Babel se intersecteaza cu John Steinbeck, Puskin si Tolstoi, ca sa nu mai vorbim de Orhan Pamuk, Ismail Kadare si Victor Pelevin, tradus si la noi. Istoria si geografia Marii Negre ramin in actualitate nu doar prin deciziile politice luate de Putin, dar si prin acuratetea cu care ne plimba prin trecut si prezent profesorul american.

     

Mai intii de toate, Charles King isi propune sa defineasca si sa delimiteze „zona din jurul marii” care ar trebui sa participe la istoria acestei regiuni. Dar o definitie geografica ar limita cu mult cercetarea pentru ca ar fi vorba doar de Bulgaria, Romania, Ucraina, Rusia, Turcia, Georgia, tari care detin importante porturi si care isi afirma „dreptul de proprietate asupra apelor teritoriale”. Autorul prefera o definitie „in sens larg”, care „s-ar intinde din Alpi pina in Urali”. Alegerea este astfel justificata: «Ceea ce se intimpla in amonte pe Dunare, Nipru si Don are un impact major asupra sanatatii marii si a populatiei care traieste in jurul ei. Din punct de vedere istoric, anumite parti ale marii au fost controlate de mari puteri imperiale, dar tarmurile au ramas in stapinirea unor sefi locali sau, mai tirziu, sub autoritatea statelor moderne». Cu alte cuvinte, cartea aduna povesti din Alpi pina in Urali, o lume legata de un destin comun scris de Marea Neagra. (…) Sinteza lui Charles King se citeste usor si astimpara curiozitatea unui public cit mai larg, oferind povesti pentru toate gusturile.

     

Marea Neagra. O istorie, studiul dedicat acestei intinderi de apa, este scris de un profesor universitar american, dar care este foarte bine ancorat in tot ceea ce inseamna istoria spatiului european. Pentru a duce la bun sfirsit acest studiu, s-a bazat si pe cercetarile unor europeni, inclusiv romani, astfel incit demersul sau sa fie unul cit mai actual si corelat si cu studiile interdisciplinare sau transdisciplinare existente. Volumul se citeste foarte usor, desi informatia este de multe ori tehnica, dar pur si simplu ai impresia ca citesti un roman istoric pe alocuri, atit de bine stapineste arta scrisului Charles King.

     

Asadar, cartea „vorbeste”, asa cum men­tioneaza si autorul ei, si o face, con­vin­gator, pe foarte multe voci. Spre pilda, ea in­cepe cu o absolut savuroasa „arheologie a marii” si merge pina catre o pers­pec­tiva care tine de istoria mentalitatilor. In­tre aceste doua borne care marcheaza, vi­zibil, scenariul editorial al volumului pro­pus de un Charles King – intre altele, si un mare povestitor, cu har –, exista multe al­te repere. Cartea de fata - o constructie in­telectuala de mare anvergura - este fa­cuta in interiorul unui inevitabil calapod in­clusivist. Fiind in acest fel si neavind cum sa fie altfel, este cit se poate de normal ca stiintele si, mai larg, perspectivele convocate pentru a-i da concretete, sens si rafinament sa fie dintre cele mai diver­se.