Povestește-mi despre Beirut

     

Libanul este o tara pe care Asma Abdelkarim o iubeste si in care iubeste; iubind, ajunge la sine: «Iubesc acest Liban haotic si induiosator. Cedrul lui maiestuos care se inalta in mijlocul scumpului drapel rosu cu alb. Bucatele, mezze-lele si toate specialitatile lui. Serbarile si harababura lui. Pacea si razboiul lui. Crestinii si musulmanii lui. Ateii si agnosticii lui. Barurile si localurile lui de noapte. Bisericile si moscheile lui. Achrafieh si Dahiyeh. Toate contrastele lui care fac ca acest petic de pamint sa fie Liban.» Sub aceasta declaratie sta, de altfel, intreaga carte – exotica si cuminte, pasionala si analitica, curajoasa si prudenta, tinereasca si cu perspectiva inalta, tandra si salbatica.

     

Intr-o ierarhie a prezentarii iubirilor Asmei, Beirutul ocupa locul intii din paginile cartii sale. Tinara absolventa de liceu, scriitoarea nascuta in Tunisia decide sa-si paraseasca familia si sa urmeze drumul unui tinar de care s-a indragostit, in Liban. Tara a stramosilor ei, de care pare sa fi ramas dintotdeauna legat tatal sau, Libanul o fascineaza pe Asma, care-ti explica ceea ce simte, fara vreun rationament colateral; «Un pamint a carui importanta pentru mine se masoara dupa prezenta lui intima si vie in inima mea, precum si dupa influenta lui asupra construirii personalitatii mele».