Apologia pîrleazului

     

M. S.: Ati lasat vreodata psihologia pentru antropologie? V. M.: N-a fost o ruptura. As putea spune ca am inceput sa ma ocup de antropologie ca psiholog. Treptat, accentul a cazut pe antropologie, pe masura ce incepeam sa intru intr-un domeniu diferit. Cind am devenit constient de aceasta schimbare, m-am intrebat care e legatura intre ele. De la inceput am avut sentimentul unei continuitati. Intr-un fel de plan de viata, dupa 60 de ani, urma sa ma intorc la psihologie. Uite ca nu m-am intors, dar niciodata n-am avut un divort. Ce-ar fi presupus intoarcerea la psihologie? Strict academic, metodele si obiectivele in psihologie, precum si nivelul de cercetare sint diferite. Ar fi insemnat revenirea la niste teme de psihologie, dar cu aceasta imbogatire de perspectiva pe care o aduce antropologia.

     

Antropologul le-a explicat celor prezenti la lansarea cartii sale ca de fapt isi doreste sa fie un traducator al realitatii. «Eu, cind m-am facut mare, m-am facut antropolog, nu psiholog. Si m-am gindit ca fac antropologie dupa definitia data de Levi-Strauss, care spunea ca aceasta stiinta este o traducere. El se referea evident la antropologia clasica. Pentru mine, cred ca asta a fost miza, misiunea», a precizat autorul. Complexele culturale, sarbatorile, dezindustrializarea, munca, elitele si masele, detoxifierea, homo branshatus sau porcusorul Luta sint doar citeva dintre temele abordate in Apologia pirleazului. «Volumul de fata e putintel mai ambitios decit precedentele, caci nu se aproprie neaparat de aceasta linie a antropoligiei publice, ci mai degraba de ceea ce se numeste sociologie publica, care presupune un plus de implicare. Acest volum are si un soi de mesaj, de implicare, e mai prezent in social si se termina cu o morala pe care va las sa o descoperiti, in care transmit un mesaj pentru lumea in care traim», a dezvaluit Vintila Mihailescu.