Pisica musafir

Pisica musafir este o carte despre o prietenie neasteptata, tulburatoare, care dureaza putin si a carei absenta nu se poate compensa decit prin puterea creatoare a evocarii si a poeziei, sau despre legaturile emotionale neobisnuite care se pot stabili intre oameni si o pisica. Mentionez si faptul ca notele de subsol ale Dianei Tihan (traducatoarea acestei carti) sint admirabile, intrucit sint foarte consistente si ajuta mult la intelegerea contextului si a unor detalii ce tin de cultura japoneza.

Ce este foarte interesant la acest roman este aceea ca ne aduce (si) mai aproape de exotismul societatii japoneze. Este si aportul scriitorului, dar si meritul traducatoarea cartii, Diana Tihan, care a completat fiecare informatie mai putin cunoscuta cu note inspirate de subsol, menite sa ne familiarizeze cu diferite aspecte ale vietii nipone: vom afla, printre altele, cum se numesc epocile japoneze in functie de numele si de „bunatatea” imparatului, care sint elementele zodiacului chinezesc, care sint cele mai importante locuri din camerele traditionale sau obiceiurile nipone cu privire la trecerile dintre ani. Asadar, o altfel de lume, un loc de unde putem incepe studierea unei societati pe care o consideram pe drept cuvint exotica sau ne putem imbunatati informatiile deja conturate.

Cei doi soti se vor atasa de pisica si ii vor da acces liber in casa lor, incalcind practic un concept fundamental al societatii nipone. Pentru cultura noastra suna absurd, insa ceea ce noua ne pare un exces de eticheta, la ei este o normalitate pe care o respecta cu sfintenie. De aceea, Mica nu va putea primi apelativul „pisica noastra” si astfel devine „pisica musafir”. Insa in sufletele lor, cei doi soti vor simti ca Chibi este ca un copil pentru ei. (…) Nu ai cum sa nu remarci stilul rafinat al scriiturii lui Takashi. Vei avea in fata ochilor o poveste delicata, spusa cu foarte multa sensibilitate, care pluteste in toate rindurile cartii.