Durere

     

Zeruya Shalev. Nu credeam sa fie atit de buna, de intensa, de dureroasa. Dupa cum se numeste si cel mai recent roman al sau, abia aparut la Polirom, Durere, proza ei intra in profunzimile relatiilor fara niciun menajament. Si te face sa te regasesti printre rinduri, cu tarele tale, cu trecutul tau ciobit, dar, aici e si mai dureros, cu posibile oglinzi in care te vei privi la un moment dat.

     

Eroina romanului Durere s-a numarat, ca si Zeruya Shalev, printre victimele unui atentat terorist. A traversat trei operatii grele, dar si-a continuat existenta ca apreciata directoare de scoala. Mult mai tirziu, durerile ii revin si, la un cabinet de algiatrie, se reintilneste cu barbatul pe care, cu aproape 30 de ani in urma, liceana fiind, l-a iubit cu pasiune si care a parasit-o. Ajunsa acum la o rascruce a vietii, femeia are de ales intre marea ei iubire, renascuta pe neasteptate, si indatoririle fata de barbatul cu care s-a maritat si de copiii ei, mai ales fata de fiica ei, care s-a instrainat de mama si a cazut sub influenta unui guru primejdios. Romanul este povestea acestei chinuitoare alegeri. Romanul spune si punctul de vedere al Israelului si al suferintei cetatenilor sai, intr-o lume inclinata sa asculte mai degraba pe cel al palestinienilor, cei (aparent) mai slabi.

     

Ca supravietuitoare a unui atac terorist sinucigas, Zeruya Shalev pare ca s-a asezat pe sine in pielea unei profesoare/directoare de scoala, care, la zece ani dupa un astfel de incident, inca incearca sa-si mai revina. Din toate punctele de vedere. (...) In Durere, personajul sau principal se numeste Iris. Intr-o perioada in care ranile fizice suferite par sa se trezeasca la viata, Iris trece si printr-un soi de examinare a propriei vieti, a greselilor comise in relatia cu copiii si cu sotul sau – unul prezent, dar distant, suspectat ca ar avea o relatie extraconjugala. Declicul in aceasta autoevaluare se petrece cind, la un control medical, Iris il zareste pe cel care a reprezentat prima ei mare dragoste. Este un moment care poate fi privit ca o cotitura, asemenea zilei in care, ducindu-si copiii la scoala si plecind de acolo singura, in masina, Iris este lovita de suflul ucigas al exploziei.

     

La scriitoarea israeliana m-a impresionat tandemul paradoxal al luciditatii, uneori taioasa si dureroasa, cu trairile intense, cam cum e si in viata. Nu e mare lucru sa crezi in oameni, in viata si in multe altele, respingind realitatea si concentrindu-te doar pe niste iluzii frumoase, la fel cum nu e deloc greu ca, dupa experiente dure si suferinte inerente, sa devii cinic, scirbit de viata si dezamagit de oameni. Adevarata provocare este, insa, sa mai crezi in oameni si in viata dupa ce digeri cu adevarat realitatea, dupa ce-i gusti cinismul si-i traiesti drama si, completez acum, ii vezi lipsa de sens.

     

Soarta personajelor din Durere se complica exact atunci cind ai fi crezut ca sint indeajuns de complicate, de parca nu doar o singura data in viata ti se poate intimpla ceva zdrobitor, ceva care aproape sa te reduca la nimic. De parca un atentat terorist ar fi doar un soi de metafora pentru tot raul care ne sugruma zi de zi si ne obliga la transformari. De parca, daca nu sintem atenti, daca nu ascultam toate semnalele universului si nu urmarim toate luminile, toate culorile, de parca daca scapam viata din ochi pentru o singura biata secunda, inca un atentat terorist o sa aiba loc, si inca unul, si inca unul, cite un atentat terorist pentru fiecare clipa de neatentie in fata provocarilor, cite un atentat terorist pentru fiecare greseala, cite o bomba pentru fiecare om pe care l-am facut sa sufere, cite o bucatica din noi zdrobita drept rasplata, cite o nenorocita de centura exploziva infasurata in jurul fiecarui biet suflet.