Învoiala

     

La prima vedere, Balaita intinde undita spre Povestea lui Stan Patitul. Personajele principale si firul intimplarilor se gasesc acolo: Ipate, Chirica si Baba (talpa iadului) sint prinsi in cararile nuntii. Totusi, paienjenisul se intinde si in alte zone. Structura aminteste, in parte, de iscusitele colaje propuse de Ion Iovan in Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale... (2008). Amestecind referintele, rezulta si biografie romantata, si fictiune documentara, si eroi atavici. Prozatorul intrezareste electronii liberi din creatia precursorului, combinindu-i pe unii, inlaturindu-i pe altii. Pasaje intregi, frinturi, aluzii si cuvinte-cheie din opera lui Creanga se regasesc prelucrate in secventele inventate. Vorbim, fara indoiala, de maiestrie estetica.

     

Invoiala aduce pe scena derizorie a lumii intreaga recuzita cosmica, animata de o falsa gilceava faustica. Mai mult decit in oricare alta parte din opera scriitorului bacauan, aici solutiile se brodeaza shakespearean. Chiar daca erorile sint complicitatii, iar revelatiile, resemnari. Triumful apartine compatibilitatilor rasturnate. Scinteietor in stil si fantast instigator este George Balaita in acest scenariu al erorilor bine controlate.

     

O alta caracteristica este dilatarea evenimentelor, ca si cum ar fi puse sub lupa. Detaliile isi sporesc considerabil dimensiunile, sar literalmente din pagina, gesturile cele mai firesti se descompun, filmate cu incetinitorul. Prozatorul lungeste povestea, purtindu-si, asa zicind, cititorul cu vorba. Aceste redimensionari creeaza impresia ca evenimentele si personajele apartin unui plan fabulos. Exista, desigur, imixtiuni parsive in ordinea normala a lucrurilor, dar proza lui George Balaita este una funciar realista. Ceea ce vrea sa spuna ca are un puternic atasament la realitatea cotidiana. (...) Ce extraordinar prozator este George Balaita! Invoiala este o proza incintatoare.

     

Pastrind ingredientele fabulosului popular, regasibile si la Creanga (draci, vrajitoare, obiecte magice), in Invoiala, George Balaita amplifica senzatia de viata prin autenticismul si meticulozitatea descriptiilor. Camera de filmat (inglobata virtual in povestire) inregistreaza cu fidelitate cadre si figuri, focalizind frecvent amanunte surprinzatoare prin banalitatea lor. Propozitiile si frazele sint scurte, adesea eliptice, ca niste rapide indicatii regizorale. Secventele realiste se lasa insa contrapunctate uneori de poezia discreta a unor imagini. [...] Invoiala este o rescriere originala, povestea lui Creanga reprezentind doar ceara in care prozatorul George Balaita isi asaza pecetea ideatica si stilistica inconfundabila. Spre deosebire insa de romanele sale, acest scenariu excelent poate fi savurat de un public mai larg.

     

Invoiala este un roman convingator, nu doar datorita bogatului repertoriu imagistic, ci gratie si performarii stilistice, care dovedeste iar faptul ca George Balaita este un autor de prim plan al literaturii romane contemporane…