Cei care mor şi cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar

     

In romanul Cei care mor si cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar sintem introdusi intr-o epopee a singuratatii unui fost bibliotecar, ramas vaduv, inchis intr-un apartament bintuit de amintirile tineretii. Mihnea Pascal, caci asa se numeste personajul principal si vocea naratiunii, se gindeste intens la faptul ca moartea se apropie cu pasi inceti, iar el simte ca nu poate fi acesta sfirsitul. Nu e doar un roman al singuratatii, ci unul al depasirii conditiei umane, al omului in virsta caruia i se interzic, dintr-o data, toate lucrurile care il faceau sa se simta viu. Mi se pare foarte buna abordarea in roman: ce, daca sint batrin, nu pot sa alerg in parc, nu pot flirta cu domnisoare, nu pot sa practic arte martiale? Batrinetea e unul dintre „etajele” superioare la care nu toata lumea ajunge cu adevarat, nu poti ajunge acolo decit daca esti impacat cu ideea mortii ca ciclu etern al vietii. Pascal nu doreste sa astepte acest final si incepe sa retraiasca senin cursul existentei sale.

     

Nu trebuie să înțelegeți din cele de mai sus că Cei care mor și cei care vor muri ar fi o carte amuzantă. Deloc. De fapt, conversația (absolut savuroasă) dintre Pascal și administratorul de bloc a fost singura la care am rîs. În rest, am cam stat serioasă și mi-am analizat propria frică de moarte (cu care fiecare din noi se luptă, fie că recunoaște, fie că nu), propria atitudine cu privire la viața ce mi-a rămas de trăit (cu riscul permanent ca ea să nu mai fie disponibilă în cantitățile la care mă aștept eu, desigur) și la propria relație cu cei din jur, a căror viață este la fel de perisabilă ca și a mea. Pentru că asta îți face romanul lui Cornel Geoge Popa: îți pune în față o oglindă în care te vezi brusc bătrîn și cu o siluetă neagră ce pare să îți mîngîie ceafa cu o coasă. Și începi să te întrebi dacă ai făcut tot ce ai fi vrut să faci, dacă ai trăit cum ai fi vrut să trăiești, dacă ai iubit cît ai fi putut să iubești, dacă ai făcut pace cu toți cei cu care ai făcut război la un moment dat, dacă ești pregătit să te predai sau încă lupți.

     

Cei care mor şi cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar e o carte despre bătrâneţe şi singurătate. Despre moarte şi disperare. Despre abandon şi tristeţe. Despre alegeri şi opţiuni. Despre destin şi mântuire. Despre sfârşitul nostru, al tuturor, cât şi al unuia anume, fiindcă e scrisă din perspectiva unui pensionar de 72 de ani, care se trezeşte că nu mai ştie să trăiască după decesul soţiei sale, singura femeie pe care a văzut-o goală în toată viaţa lui, cea care l-a făcut bărbat, apoi soţ, tată şi, în cele din urmă, chiar şi bunic, mama care practic l-a născut a doua oară.