Literatura eretică. Texte cenzurate politic între 1949 şi 1977

     

Capitolul final problematizeaza si nuanteaza statutul literaturii romane in perioada comunista, cu citeva concluzii: 1. a existat o batalie subterana de transee intre cenzori si cenzurati; 2. samizdatul a fost inexistent in Romania comunista, iar literatura de sertar a existat doar exceptiv; 3. ca sa se apere, literatura romana in timpul comunismului a manifestat o predilectie pentru incifrare; 4. pragmatic a fost mai degraba compromisul intre institutia cenzurii si autori, in unele cazuri ajungindu-se la diferite forme de auto-cenzura. Cit si ce a fost „rezistenta prin cultura” in perioada comunista (din punct de vedere literar)?! Este discutata pe indelete polemica dintre Herta Muller si Gabriel Liiceanu in aceasta chestiune. As miza mai degraba pe formula de „supravietuire prin cultura” sau, eventual, pe aceea apartinindu-i lui Gelu Ionescu – de „rezistenta de ostateci” – invocata si de Liviu Malita. O discutie amanuntita pe acesta tema ar putea alcatui, de fapt, o alta carte cit se poate de problematizanta.

     

O istorie subterană a literaturii române, construită din erezii, subversiuni și mai ales din aducerea la lumină a ce și cum s-a șters în acei ani de „război (al cenzorilor cu literatura – n.m.) încheiat fără o bătălie și o victorie decisivă, văduvit de eroi incontestabili, dar în cel mai înalt grad pustiitor”. Un volum uriaș de documentare și o scrupulozitate spartană a expresiei sînt deja marca studiilor publicate de autor.

     

Instrument de lucru util pentru orice istoric literar care va dori sa abordeze, in viitor, problema cenzurii comuniste din Romania, beneficiind de un blindaj bibliografic remarcabil, Liviu Malita reuseste sa bifeze, prin Literatura eretica: texte cenzurate politic intre 1949 si 1977, o performanta paradoxala pentru un studiu atit de ambitios: fara a epuiza subiectul, isi atinge cam toate obiectivele.