Teologia ca dispoziţie ştiinţifică. Prolog la Comentariu la Cartea Sentinţelor. Ediţie critică

     

Apariţia volumului Godescalc de Nepomuk, Teologia ca dispoziţie ştiinţifică. Prolog la  Comentariu la Cartea Sentinţelor, ediţie a textului latin, traducere în limba română, studiu şi aparat critic de Alexander Baum­garten, Iaşi, Polirom, 2016, merită consemnată din cel puţin două motive. În primul rînd, editorul textului, Alexander Baumgarten, realizează una dintre puţinele ediţii moderne din Godescalc de Nepomuk, un autor cistercian al cărui comentariu la Cartea Sentinţelor, puţin cunoscut astăzi, a avut o largă circulaţie în universităţile central-europene la sfîrşitul secolului al XIV-lea. Textul lui Godescalc, redactat în anul 1367 la Universitatea din Paris, face parte din genul comentariilor la Cartea Sentinţelor a lui Petrus Lombardus, principalul manual de teologie predat în universităţile medievale europene începînd din secolul al xiii-lea pînă în secolul al xvi-lea. În al doilea rînd, este o premieră nu doar pentru cultura română faptul că acest text primeşte o ediţie critică, ci şi pentru comunitatea ştiinţifică internaţională. Ediţia este realizată după singurul manuscris al comentariului, conservat la Biblioteca Jagiellońska din Cracovia. Pe baza unei analize textuale minuţioase a comentariului, editorul clarifică şi elimină posibilitatea ca manuscrisul cracovian să conţină textul autograf al lui Nepomuk. Aşadar, în absenţa originalului sau a unei tradiţii manuscrise care să fi înregistrat mai multe lecţiuni, editorul este constrîns să recurgă doar la logica internă a comentariului şi la contextul istoric pentru a reconstitui textul manuscris cît mai aproape de prototipul său, astăzi pierdut.

     

Alexander Baumgarten susține în Cuvîntul înainte al ediției că acest text „poate spune astăzi cititorului lucruri frapante: că teologia este o știință pe care o putem exersa printr-o dispoziție umană specială, că natura ei este exclusiv hermeneutică sau că tradiția comunității credincioșilor își rezervă prioritatea de a interpreta Scriptura.” Argumentul principal este, așadar, chiar cel sugerat prin titlul cărții – Teologia ca dispoziție științifică, fiind vorba de „o pledoarie pentru universitate, teologie și dispoziție științifică”, după cum ni se precizează. E o precizare necesară, chiar dacă este lucru cunoscut că majoritatea marilor universități occidentale au fost create sub egida Bisericii Catolice; nu este însă la fel de evident pentru toată lumea (în special în mediile culturale românești) că metodele cercetării științifice moderne, așa cum le cunoaștem azi, își datorează existența în primul rînd problemei cercetării teologice privite ca știință, pusă în dezbatere în universitățile Evului Mediu. Astfel că, nu în ultimul rînd, rostul acestei ediții a comentariului sentențiar al lui Godescalc de Nepomuk este de „a introduce primul în cultura română un tip de dezbatere de o maximă importanță în înțelegerea sensului tradiției culturale europene, dar de care problematizările teologiei și filosofiei scrise în limba românã sînt deocamdată străine”, dupã cum ne asigură Alexander Baumgarten în prefața sa. Textul lui Godescalc de Nepomuk se înscrie în tradiția scolastică instituită prin Alexander de Hales, pentru care teologia este sapientia ut scientia, comentariile sentențiare adoptînd de acum înainte cutuma unui prolog în care se discută statutul de știință al teologiei. Noutatea comentariului lui Godescalc, potrivit lui Alexander Baumgarten, este că avansează o „turnură hermeneutică”: datorită faptului că principiile teologiei sînt propozițiile Scripturii, nu avem de-a face cu o știință speculativă, ci cu una hermeneutică.