Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial

     

Inițial, planurile mele erau foarte ambițioase. Am început cercetarea undeva în primăvara anului 2009, mă gîndeam ca pînă la începutul anului 2013 să închei documentarea, în timpul anului 2013 să redactez cartea și să deschid așa, apoteotic, manifestările legate de celebrarea Primului Război Mondial, în 2014, publicînd această lucrare. Numai că destul de repede mi-am dat seama că nu va fi posibil, pentru că fiecare fond de arhivă descoperit în legătură cu acest subiect mă ducea către alte fonduri de arhivă, fiecare lucrare memorialistică mă trimitea la altele și tot așa, cercetarea s-a prelungit. Din cauza lipsei timpului, redactarea cărții s-a realizat în vara lui 2015 și 2016, și iată că acum a putut fi publicată. Evident că lucrarea aceasta nu epuizează subiectul, am și spus-o în concluziile cărții, nu fac altceva decît să deschid un șantier de lucru și m-aș bucura ca alți cercetători să urmeze calea deschisă de mine; este foarte posibil ca și eu să mai public lucrări legate de acest subiect, pentru că mai am în continuare destul material adunat. Mă gîndesc chiar să public un volum de documente, pentru că sînt multe documente pe care eu le consider extrem de importante, unele sînt absolut senzaționale, legate de rolul femeii în Primul Război Mondial, și aș vrea să le ofer celor interesați în întregime, astfel încît cercetătorii mai tineri sau mai puțin tineri să le aibă la dispoziție, dacă tot le-am descoperit.

     

Femeile s-au raportat la război în primul rînd din punct de vedere al realizării proiectului naţional, de altfel principala cauză pentru care România intrase în luptă. Din acest punct de vedere nu a existat un interes special feminin, diferit faţă de cel masculin, dimpotrivă. Femeile şi-au însuşit acest proiect şi au înţeles să fie o parte a lui, şi-au asumat o misiune naţională, să o numim aşa, cu toate riscurile şi responsabilităţile care decurgeau de aici. Nici nu putea fi altfel. Femeile fuseseră formate, educate, pregătite, precum întreaga societate românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru acest moment iar cînd momentul a sosit, ele au acţionat. Meritul este fără îndoială al lor, iar implicarea concretă demonstrează aceasta. Acţiunea feminină a adus o organizare care a lipsit de multe ori la nivelul guvernului, de exemplu, şi o solidaritate care poate fi echivalată, pentru a utiliza un termen actual, cu ceea ce denumim spirit civic. Într-un cuvînt, femeile au fost şi ele acolo, chiar cu asupra de măsură, chiar dacă toată această contribuţie este acum pusă în valoare.

     

Există societăți feminine organizate de doamnele catolice active atît înainte, cît și după ocuparea României de forțele Puterilor Centrale. De asemenea, sursele ne vorbesc despre existența unor asociații și organizații feminine atît în interiorul comunității israelite, cît și în comunitatea armeană din România. Toate aceste puncte sînt de urmărit. Deocamdată, cel puțin, sursele pe care eu le-am identificat în acest moment nu mi-au permis să dezvolt foarte mult chestiunea în carte. Am vorbit despre existența acestor organizații și urmează ca cercetări viitoare să completeze tabloul implicării femeilor israelite, a femeilor armene în această perioadă a Războiului.

     

În Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Alin Ciupală reconstituie, pornind de la mărturii, jurnale, ziarele epocii, corespondențe, cărți poștale (multe dintre acestea din colecția personală) și nu numai, o imagine complexă a vieții oamenilor din timpul războiului, prin prisma implicării femeii române în noile fenomene sociale pe care războiul le creează. Delimitîndu-se de o tradiție istoriografică ce privilegia națiunile ca actori centrali pe scena războiului, Alin Ciupală ne arată umanitatea celor implicați în război, atenți la semenii lor în suferință. Făcînd o minuțioasă muncă de arhivă, autorul cărții Bătălia lor… explorează dimensiunile unui altfel de eroism, cel al solidarității umane.

     

Evident, situația de pe front a fost mult mai dificilă, dramatică, lipsurile alimentare și materiale fiind completate de lipsa igienei, ceea ce a generat valuri de boli contagioase, dintre care tifosul exantematic a făcut cele mai multe victime, inclusiv prințul Mircea, cel mai mic din membrii familiei regale. Depresia era un dușman perfid, din umbră, la fel și gripa spaniolă, dar totul a fost uitat în momentul în care s-a citit Rezoluția Marii Adunări de la Alba Iulia, după care memoria colectivă a reintegrat și asimilat experiența primului război de anvergură în care a fost implicată națiunea română. Tocmai despre acest proces de asimilare și modificare a mentalului colectiv ne vorbește Alin Ciupală într-un volum de excepție, pe care merită să-l citiți pentru a înțelege mai bine mentalul colectiv al societății de astăzi.