Augustus

     

Lumea din Augustus e cea din Roma împăratului Caius Octavius. La început, Octavius are numai 18 ani şi află că unchiul său, Iulius Cezar, a fost ucis şi că el este principalul său moştenitor. La sfîrşit, Octavius are 76 de ani, iar Roma pe care o lasă el moştenire este cu totul alta faţă de cea pe care o primise în grijă. De-a lungul acestor cîteva decenii de viaţă zbuciumată sînt multe lupte pentru putere, multe trădări şi intrigi, multe hotărîri aparent de neînţeles, luate fie în interesul cetăţenilor – cum este cazul celor ale lui Octavius – fie în cel al unor caste dornice să-şi multiplice privilegiile. Augustus este un roman atipic, pe multe voci, nenumărate, ale căror mărturii sînt prinse de cele mai multe ori în scrisori, dar şi în rapoarte, declaraţii, confesiuni sau ordine militare. Interesant e că, deşi are trei părţi, vocea personajului principal se face auzită doar în ultima parte, cînd Împăratul priveşte retrospectiv asupra transformărilor pe care le-a imprimat Romei. (…) Augustus este o capodoperă. Simţi asta în fiecare pagină, în care forţa cuvintelor, puse fix acolo unde trebuie, este imensă. Alternanţa vocilor şi uriaşul volum documentar sînt mărturii ale unei capacităţi de sinteză uimitoare.

     

O capodoperă ca Stoner a avut pur și simplu bafta ca la o jumătate de secol după ce a apărut a revenit în discuțiile publice, în Europa, în­cît americanii și-au dat seama că l-au nedreptățit pe Williams și l-au transformat dintr-un necunoscut, într-un romancier pe care trebuie să-l citești. De o primire ceva mai bună în Statele Unite s-a bucurat, la vremea sa, Augustus, romanul istoric de pe urma căruia Williams s-a ales cu singurul său premiu literar. Construit cam în felul mozaicurilor romane, din piese separate potrivite cu migală una lîngă alta, scrisori, documente și jurnale (aproape toate inventate de Williams), care se întrepătrund într-o frescă monumentală, Augustus e scris în buna tradiție a marilor fresce istorice despre Imperiul Roman începută spre sfîrșitul secolului 19 și continuată cu brio în secolul următor. (…) Profesorul și romancierul John Williams a scris Augustus în răs­păr față de rețetele epice de succes ale vremii. S-ar fi putut folosi de textele istoricilor romani despre primul împarat al Romei, Octavian, pentru a scrie o viață a acestuia, și ar fi avut de unde, lăsîndu-i să se certe pe admiratorii și pe detractorii lui. Or, în loc de asta, el produce un roman cu totul special, alcătuit din așa-zise măr­turii ale contemporanilor lui Augustus, puse una lîngă alta, aidoma pietricelelor dintr-un mozaic imens care se construiește sub ochii noștri.