Cei opt munți

     

Cei opt munți este o carte despre expe­riențe formatoare, despre găsirea locului în lume, despre acasă, despre iubire și prietenie, scrisă cu simplitate și profunzime, aproape în stil clasic, pe urmele unor Mark Twain, Jack London sau Hemingway, fără ca asta să-i afecteze autenticitatea. Pornită dintr-un filon autobiografic, cartea lui Paolo Cognetti are ceva frust și limpede, dar și o tandrețe firească, subterană, care te captivează.

     

Cîștigător al Premiului Strega și vîndut în peste 20 de țări încă înainte de publicare, romanul spune povestea lui Pietro, un băiețel de la oraș, solitar și cam morocănos. Pe părinții săi îi unește o pasiune comună: muntele. Cînd descoperă sătucul Grana, la poalele masivului Monte Rosa, simt că au găsit locul perfect unde fiul lor să-și petreacă vacanțele. Acolo, așteptîndu-l, se află Bruno, de aceeași vîrstă cu Pietro. Încep astfel veri de explorări și descoperiri, printre case abandonate și pe cărări aspre.

     

Muntele devine personaj central spre care converg destinele personajelor care sînt legate printr-un fir invizibil de această dorință de a cuceri un munte, o parte neîmblînzită a vieții, care poate oferi liniște, dar poate avea o latură stihială în care omul pierde lupta. Cei opt munți e o carte cu o structură narativă solidă, cu personaje uneori surprinse prin schițe de portret, dar cu o puternică amprentă pentru gustul de a căuta un ,,nu știu ce”– viața, dragostea, singurătatea, pe Dumnezeu…

     

Ți s-a întîmplat vreodată să te afli undeva în mijlocul naturii, în singurătate, și să simți că doar acolo ești întreg, că respiri, că ești tu în fața măreției creației divine din care faci și tu parte? Și să te simți pur și simplu viu, fericit și împăcat cu tine însuți? Dacă da, atunci vei simți că te regăsești în Cei opt munți. Dincolo de poveștile de viață prezentate, cartea vorbește despre găsirea echilibrului interior doar în mijlocul naturii, echilibru care este afectat în mediul urban de zi cu zi. Pietro este un băiețel singuratic și fără prieteni. Tatăl lui este nervos și agitat atunci cînd muncește în oraș, dar își recapătă calmul cînd pleacă în expediții pe munte. Mama este o femeie iubitoare și sociabilă, care reușește să țină în frîu temperamentul vulcanic al soțului și să amelioreze tendința de izolare a fiului.

     

Un mare roman despre prietenie și singurătate l-a adus în atenție pe scriitorul italian Paolo Cognetti, căruia i-a apărut deja a treia carte în limba română, la Editura Polirom. Cei opt munți a deschis o serie remarcabilă, continuată de Băiatul sălbatic și Fără să ajungi vreodată în vîrf. (…) Cei opt munți este cu adevărat o carte bună, care te introduce ușor în universul acestui scriitor italian și care, dacă-mi permiteți un joc de cuvinte, nu și-a propus să răstoarne munții, ci doar să scrie despre sine și despre cum vede el lumea. Ba mai mult, Cognetti plusează la capitolul simpatie, cînd nu se alintă, vorbind despre scrisul său; recunoaște că voia să scrie din adolescență și se bucură de succes fără a se rupe de ceea ce a descoperit în sine de-a lungul anilor: nevoia de liniște și singurătate, dorința de a cunoaște mai bine natura și de a privi omul departe de încorsetarea impusă de societate.