Fantoma din moară (ediţie de buzunar)

     

În romanul Fantoma din moară exorcizînd spectrul bîntuitor al vremurilor comuniste, Doina Ruști reface legătura cu tradiția literară românească. În concordanță cu tendințele internaționale, ea urmează modelul povestirilor cu fantome pentru a reactiva un trecut groaznic care nu poate fi înăbușit sau uitat. Prin intruziunea inexplicabilă a unui duh în viața unei comunități rurale, aflate sub dominație dictatorială, și prin imaginea centrală a unei mori vechi, plină de amenințare și de seducție, Doina Ruști reușește să creeze un roman gotic, născut dintr-o istorie opresivă, din secrete, trădare, din sentimentul de vină. Cartea depășește realismul magic, la care au recurs mulți scriitori la finalul dictaturii sau la începutul perioadei postcomuniste. Deși folosirea unor teme și a unor motive gotice reprezintă o abatere de la normele literare românești (vechi și noi), care nu au adoptat niciodată genul, reevaluarea trecutului colectiv cu instrumentele oferite de gotic s-a dovedit a fi de succes, ducînd la recunoașterea internațională. Ruști valorifică interesul genului pentru traume și tulburări individuale, abordînd autonomia individului disfuncțional, care și-a pierdut coerența și integritatea, făcînd parte dintr-o colectivitate în care conștiința a fost fragmentată, și în care relațiile au eșuat din cauza opresiunii și a unei anxietăți sufocante.

     

Dintre toate cărţile citite de mine pînă acum, Fantoma din moară este cu siguranţă cea mai cuprinzătoare şi profundă explorare a transformărilor pe care mintea şi sufletul românilor le-au suferit sub comunism. O capodoperă.

     

Romanul Fantoma din moară, al româncei Doina Ruști, se înscrie în goticul postmodern, precum The Carpenter's Pencil al lui Manuel Rivas.

     

Fantoma este catalizatorul narativ care face să se manifeste forțele secrete, în special cele de natură sexuală, fiind și comportamentul cel mai vizibil, singură credință, dizolvată și ea în ultima parte a romanului. Cartea Doinei Ruști etalează o gamă largă de aptitudini literare, care dau măsura rezistenței în istoria românească a secolului XX.

     

Prin romanul Fantoma din moară Doina Ruști a contribuit la procesul de conservare a istoriei, în special cea a României comuniste. Un sat din mediul rural românesc, populat de oameni ale căror povești acționează ca un microcosmos perfect, ilustrează identitatea românească. Ruști simte în mod sincer trecutul și prezentul, negînd o traiectorie tradițională de-a lungul unei axe temporale. Aceasta face ca actul amintirii să apară într-o relație strînsă cu mecanismul uitării. Amintirile sînt puse sub semnul întrebării, iar Ruști își folosește romanele pentru a se alătura corului celor care solidifică trecutul românesc, chiar dacă el n-a fost întotdeauna armonios. Relația Doinei Ruști cu evenimente atestate documentar, servind ca parametri pentru romanul ei, provoacă puterea care dă autoritate autorului. Definirea unei culturi și a unui popor nu este o sarcină ușoară, însă, finalul romanului produce o înțelegere sofisticată a unei întregi națiuni, transformată spiritual sub impactul unor vremuri foarte tumultuoase.