Elegie pentru Mihai (ediție de buzunar)

     

Deși cartea are mai puțin de o sută de pagini, ne bucurăm ca cititori de o densitate remarcabilă de idei și de emoții împărtășite. Primele trei secțiuni ale cărții se referă la cele trei perioade principale ale vieții ultimului suveran al României: copilăria și perioada domniei sale împărțită în două de actul de la 23 august 1944, cea mai importantă acțiune a sa cu implicații profunde în istoria României; perioada exilului între abdicarea dictată de la 30 decembrie 1947 și pînă la evenimentele din decembrie 1989; epoca post-decembristă, cu întoarcerile ratate sau parțiale și redobîndirea statutului de suveran, nu pe plan politic, ci mai mult în sufletul majorității românilor. Cele cîteva pagini ale ultimului capitol încearcă o concluzie și o punere în context istoric, dar și psihologic – a psihologiei poporului român. Ion Vianu nu își asumă rolul de istoric obiectiv și relatează evenimentele prin prisma personală. Judecata despre perioada prea scurtă a domniei efective a regelui Mihai este departe de a fi idealizată.

     

Nu e o carte voluminoasă, masivă: dimpotrivă – practic, avem un eseu cam de 90 de pagini format mic, de ţinut lejer în palmă. Dar este o carte densă, care lasă în urma ei un aer solemn, puternic, autentic. Memorabil, aş zice – şi nu am sentimentul că greşesc alegînd un asemenea termen fiindcă multe dintre pasajele acestui eseu sînt realmente de ţinut minte. Ion Vianu nu este un om oarecare care scrie despre Regele Mihai. Dimpotrivă: este, pesemne, unul dintre cei mai atenţi şi mai rafinaţi observatori şi (la modul direct şi exersîndu-şi observaţiile decenii bune) buni cunoscători ai Regelui Mihai. Practic, prima întîlnire directă dintre cei doi s-a consumat atunci cînd Regele Mihai era abia ieşit din adolescenţă – nu avea nici 20 de ani -, iar Ion Vianu, nici zece ani. Ultima, cu puţini ani înainte de moartea Regelui, aceasta din urmă survenită în 5 decembrie 2017. Între ele, zeci bune de întîlniri şi, uneori, chiar momente în care, în cerc restrîns, cei doi protagonişti au cinat ori dejunat împreună. Ion Vianu îl ”prinde” pe Regele Mihai în mai multe ipostaze – multe, cunoscute marelui public -, dar, pentru fiecare dintre acestea, el găseşte un unghi de intrare şi de interpretare originale. Îi spune, bunăoară, respectînd adevărul istoric, ”Regele Copil”.

     

O carte mică, dar ce mare e plăcerea nu doar s-o citeşti, ci să întîlneşti înţelegerea celui ce-ţi vorbeşte din aceste pagini cernite, o elegie pentru propria ta viaţă îngropată în povestea lui Mihai.

     

Un eseu al celebrului doctor în medicină și scriitor Ion Vianu, prilejuit de moartea Regelui Mihai I. Schițează principalele etape din viața regelui pe fundalul deopotrivă al evoluției României și al vieții autorului: de la regele-copil la anii războiului, cînd Ion Vianu îl vede în multe rînduri petrecînd prin fața casei în care locuia, la Sinaia, și actul de la 23 august, de la anii exilului, în care autorul îl întîlnește la Versoix de mai multe ori, la avatarurile epocii postdecembriste. O biografie marcată esențial de eșec.