Terasa Fericirii

     

Ar putea fi considerate, cred, la limita dintre proză și publicistică, avînd în vedere că multe urmăresc totuși actualitatea zilei, dar nu am fost interesată de plasarea lor într-o cutie sau în alta, într-un anumit gen. Mă mulțumesc să le spun publicistică. În ceea ce privește adunarea textelor într-un volum, am avut ideea de mai multă vreme, dar am tot ignorat-o, pentru că nu știam exact de unde să încep, după care un reprezentat al editurii Polirom m-a căutat să mă întrebe dacă nu aș fi interesată de asta. M-am bucurat foarte tare, pentru că trăiam cu sentimentul că textele aveau un fir roșu care le-ar putea transforma într-o carte și deci simțeam că dacă nu fac asta cumva urma să le pierd. Legat de locul acestui volum în ansamblul cărților publicate de mine pînă acum, sînt încîntată că e ceva foarte diferit, pentru că mă îngrijorează și mă și enervează foarte tare monotonia și repetițiile.

     

Odiseea bucureșteană a Laviniei Bălulescu, scriitoare și jurnalistă la Adevărul, editor coordonator al secției Corespondenți și editorialist. Un job care a presupus mutarea în București și adaptarea la un alt ritm de viață. Din 2012 și pînă acum, Lavinia Bălulescu și-a injectat zilnic doza de realitate a societății românești văzută din buricul tîrgului, cum s-ar zice. Panicată, insomniacă, oripilată de multe aspecte din jurul ei, a învățat cumva să reziste și să existe într-un oraș al contrastelor. A învățat chiar să-l iubească un pic, să-l îmblînzească sau să-l scuture cu ajutorul cuvintelor. Dintr-un om baricadat într-o garsonieră din Pantelimon, Lavinia s-a transformat în ceea ce trebuie să fie, în fond, un jurnalist și, implicit, un scriitor: un observator, omul care deschide altfel ochii spre semenii săi, spre diverse forme de viață. A reușit, așa cum ea însăși mărturisește „să treacă de suprafața lucrurilor”. Iar cînd Terasa Fericirii s-a transformat, din numele inspirat al unei bodegi de cartier, într-un personaj, apoi într-o carte, se poate spune că Lavinia Bălulescu a îmblînzit Capitala, care i-a făcut loc în ea.

     

Terasa Fericirii înseamnă viață. Înseamnă locuri în care ne regăsim cu toții. Înseamnă experiențe reale, relatate cu talent. Înseamnă că ne putem împăca pînă și cu locurile pe care nu prea le simpatizăm și pe care le recreăm apoi cu mintea și cu inima noastră, astfel încît să ne fie aproape.

     

Colecție de întîmplări mici cu efect mare, Terasa Fericirii e scrisă cu mult umor și veselă autoironie. Un breviar la zi al României.