8

     

Prima noutate o reprezintă renunțarea mea la naratorul obiectiv cameră-de-filmat-pe-umărul-personajelor (așa cum l-am folosit în primele mele trei micro-romane) și optarea pentru un narator omniscient subiectiv, cu o privire descendentă montată într-un stil bucolic. A doua noutate ar fi personajele (multe) cu care plec în galop de la prima pagină și asupra cărora m-am aplecat mult mai mult față de masele și personajele colective cu care mă obișnuisem să lucrez pînă la acest roman. În fine, a treia noutate ar fi domolirea fantasticului și a virajelor onirice și preferința pentru un realism brut, deși am păstrat o ușoară briză de straniu ce adie pe malurile Ialomiței.

     

8 este o narațiune scrisă impecabil, a cărei forță interioară derivă din însăși componentele de care s-a folosit în ridicarea construcției: tramă, personaje, antiteze uluitoare, descrieri demne de marii „peisagiști” ai literaturii române și universale. 

     

Ceea ce este caracteristic romanelor lui Tudor Ganea este că ele se citesc cu plăcere, iar autorul nu complică inutil curiozitatea cititorilor cu filosofie și prea multe înflorituri. Poveștile sale înfățișează evenimente și personaje pe care le putem trăi sau întîlni și noi, la rîndul nostru, în jur, iar această implicare în cuvintele sale ne determină să apreciem și mai mult ”scenariile” scrise. E cazul și în 8, un roman alert și vesel, care ne înfățișează cu zîmbetul pe buze o lume a satului românesc destul de reală, pe care cei mai mulți dintre noi au părăsit-o pentru totdeauna sau nu au cunoscut-o niciodată.