Papa Nicolau şi alte povestiri foarte, foarte scurte

     

Apoi o declarație a autoarei: „Papa Nicolau… nu e despre cancer, deși s-ar putea crede că am dezvoltat o monomanie literară legată de el. Nu cred că e nimic glorios în a literaturiza boala, mai ales cînd ești în poziția confortabilă de a scrie despre, și atît. Povestirile sînt despre fragilitate în toate formele ei, despre nesiguranțele femeilor tinere, ale mamelor, ale fiicelor care își pierd mamele, despre spaimele apatrizilor sau ale dezrădăcinaților, despre micile sau marile suferințe care populează birourile sticloase ale corporațiilor.”

     

Personajele Roxanei Dumitrache sînt femei puternice, dar înghesuite într-un tramvai al incertitudinii. Evoluția lor în cele cîteva pagini atinge puncte sensibile, de la o calmitate înspăimîntătoare pînă la o disperare acută. Acest volum de proză scurtă nu traduce durerea într-o nouă dimensiune a dramatismului, ci per a contrario dezvoltă o pornire literară aparte: focalizarea durerii într-o cale. Poate suna extrem de melodramatic, dar eroinele noastre au o cale, asta însă nu înseamnă că e neapărat cea bună. Unele dintre ele se condamnă feroce pentru greșelile trecute, altele merg spre pierzanie cu zîmbetul pe buze. Roxana Dumitrache este un observator gentil și atent, deși nu se teme să scoată găunosul la suprafață, ca o rememorare veșnică a erorilor umane, ca o recunoaștere vădită a faptului că sîntem simpli oameni cu vise și speranțe.

     

Volumul Roxanei Dumitrescu, Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte, care a cîștigat concursul de debut organizat la Polirom în 2019, e unul foarte actual, poate printre cele mai ancorate în probleme curente dintre cele care au apărut în ultimul an. Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte e un volum de proză care se citește cu interes, avînd, fără dubii, capacitatea de a pune în termeni simpli și universali problema feminității actuale.