Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat

     

Cînd am scris textul cărții nu începuse nebunia cu pandemia și mi se părea că ceea ce am scris eu era ceva demodat. Cînd cei din științele sociale scriau despre cultul recunoașterii sociale, despre obsesia de a fi celebru și evitarea anonimatului, părea că Greta Garbo era ceva istoric. Am vrut totuși să subliniez că ea ținea morțiș să existe o barieră, o graniță între viața privată și spațiul public. Ea și-a dorit discreție, și-a dorit să fie lăsată în pace și nu urmărită tot timpul. Or prezentul era cu totul altfel.

     

(…) cu toate că s-a scris atît de mult despre ea, iar Greta Garbo a devenit sursa unui adevărat cult, viaţa sa rămîne, în profunzime, un mister. În fond, sînt greu de înţeles motivaţiile intime ale alegerilor fundamentale ale actriţei. Prin urmare, cartea adună mai degrabă întrebări, fără a oferi răspunsuri tranşante. Chiar şi aşa, este o incursiune captivantă, o sinteză reuşită a unui destin fascinant. Un mister a înconjurat şi legenda lui Jack Spintecătorul, care îi oferă Aurorei Liiceanu un motiv de a discuta un alt tip de legătură între celebritate şi anonimat. Deşi mai puţin elaborat decît studiul dedicat Gretei Garbo, eseul despre enigmaticul personaj deschide o interesantă discuţie despre imaginarul public.

     

Aurora Liiceanu, ca reputat psiholog și iscusit chirurg al firii umane, transformă defectele fizice și hibele comportamentale lăuntrice sau vizibile ale actriței într-o formulă de succes, obținut mai tîrziu. Astfel, engleza rudimentară, vocea androgină, vestimentația ciudat aleasă, prudența în folosirea banilor, indiferența, ba chiar zvonurile unui caracter bipolar n-au făcut decît să sporească enigma imaginii celei ce avea să devină un fenomen pentru cinematografia universală și pentru omenire.