Enciclopedia imaginariilor din România. Vol. V: Imaginar și patrimoniu artistic

     

O performanță certă (…) este punerea în act a unui uriaș și foarte generos proiect de cercetare sub forma unei Enciclopedii a imaginariilor din România sub coordonarea generală a lui Corin Braga. Lucrarea, care are cinci tomuri distincte și, însumat, peste 2.000 de pagini, a apărut, într-o cadență de publicare impresionantă și întru totul lăudabilă (practic, toate cele cinci volume au ieșit pe piață într-un interval de numai cîteva săptămîni) la editura Polirom. (…) 5 volume mari, așadar. Și o muncă de echipă uriașă care ne oferă peste 100 de unghiuri, peste 100 de perspective (spun „peste 100”, fiindcă sînt, bineînţeles, de contabilizat și studiile introductive ale coordonatorilor principali) despre „imaginariile din România”. (…) Dincolo de orice dubiu: una dintre cărţile (formată din cinci cărţi!) eveniment ale acestui an!

     

E o lucrare de mari proporții, inspirată din antropologia culturală franceză (cu precădere îndatorată unor Gilbert Durand & Henry Corbin), care-și propune să redea panoramic genealogia identității românești, insistă asupra interferențelor continentale și relevă pluralismul său constitutiv.

     

Apariția acestui volum consistent era cu atît mai necesară cu cît în trecut analizarea miturilor istorice și înclinația spre studierea mentalităților și a imaginarului au creat neînțelegeri și au produs spaime (pînă la urmă nejustificate). Cartea, la fel ca și întregul proiect enciclopedic, are toate datele pentru a deveni o lucrare de referință.

     

Răsfoiți tomurile Enciclopediei și veți vedea cît de multe dintre temele abordate evocă figuri și locuri ale tradiției. Sînt probleme care țin de istoria națională, de etnografie, de proiecție a comunității, de spiritualitate, așa cum o concepem în arealul românesc, adică imagini fundamentale pentru ceea ce ne caracterizează. Enciclopedia oferă o fotografie „la zi“ a acestui profil imaginar al spațiului românesc, asumînd implicit sarcina de conservare a unor elemente identitare, în același timp subtile și perisabile (…).

     

Enciclopedia se adresează, totuși, publicului larg, fiindcă sper că ea permite, după cum sugera deja Ovidiu Pecican, o luare de cunoştinţă, o conştientizare a diferitelor aspecte ale identității noastre. (…) Sper că Enciclopedia reușește să sugereze această identitate multiplă și să ne dea repere și instrumente astfel încît să ne putem distinge profilul aparte într-un tablou de familie european și mondial, astfel încît să nu resimțim pasiv fenomenul de globalizare ca o pierdere a identităților, ca o uniformizare și masificare, ci să intrăm conștient într-un joc sau concert al identităților care (…) comunică între ele, dialoghează și își exprimă fiecare, propria originalitate.