Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată

     

Literatura scandinavă cucerește din ce în ce mai mulţi cititori din România. Ei vor putea alege și cel de-al treilea roman scris de Sjon care a fost tradus în limba română. Manasteinn, băiatul care n-a existat niciodată promite încă o poveste care să impresioneze prin frumuseţea stranie a peisajelor din Nord și printr-o naraţiune tulburătoare.

     

Un soi de nuvelă, aproape roman, Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată izbutește, în doar 160 de pagini (…), nu doar să ilustreze felul în care dușmanul invizibil era să distrugă lumea, pe fondul unui oraș invadat acum, colac peste pupăză și de cenușa vulcanului care tocmai a erupt în apropiere, îngreunînd și mai mult viața celor atacați de gripă, ci și o excelentă poveste de viață a unui băiat „altfel”, pedepsit, pînă la urmă, tocmai de cei ale căror nevoi le satisfăcea pînă nu demult.

     

Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată are un farmec straniu și abraziv. Este un roman al devenirii aflat la confluenţa dintre sublim, carnal, decadenţă și angoasă urbană colectivă. (…) Deși a fost scris acum șapte ani, reflectînd o societate de acum o sută de ani, romanul Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată este unul extrem de actual. Ai spune că demonstrează o perpetuă repetare a istoriei. Şi nu doar în pasajele în care găsești similitudini între acţiunile populaţiei și ale politicienilor în confruntarea cu pandemia. Istoria se repetă mai ales cînd vine vorba despre polarizarea brutală a populaţiei în vremuri de criză. Iar polarizarea vizează și reacţiile faţă de progresul tehnologiei, al formelor artistice inovatoare sau faţă de acei oameni consideraţi diferiţi.

     

Manasteinn este un roman care are multe componente, multe feluri de a-l categorisi, multe subiecte pe care le tratează. Unii l-ar putea considera un roman despre istoria Islandei sau despre istoria cinematografiei, alții că este o carte care tratează homosexualitatea, promiscuitatea sau sărăcia. Eu îl consider mai degrabă o carte sinceră, scrisă în 2013 și tocmai de aceea atît de bună: pentru că ne înfățișează realitățile unei pandemii foarte dure, catastrofale, fără să știe că urmează o alta la fel de dificilă. În plus, vine cu cel puțin un mesaj foarte puternic: oamenii cei mai buni, oamenii dezinteresați nu sînt mereu asemenea noastră, așa că nu trebuie să judecăm o persoană în funcție de convingerile sale de orice fel, ci după felul în care se comportă în societate, la greu; acel om vă poate salva.

     

Apărut la Editura Polirom anul acesta, romanul Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată pare să descrie, parţial, realitatea zilelor noastre, dar subliniază, prin contrast, şi coerenţa prezentului trăit. (…) Sexualitate, temeri, dragoste, nedreptate şi imaginar, toate sînt piese ale unui puzzle contemporan, chiar şi o sută de ani mai tîrziu.