Regina Elisabeta a II-a. Portret intim

     

Pentru prima dată după mult timp o carte cu caracter istoric mă fascinează până la capăt. Portretul intim al reginei Elisabeta a II-a, scris de Andrew Marr și apărut la editura Corint este o în fapt o poveste frumoasă despre o regină care a trăit din tinerețe în atenția publicului și a trebuit tot timpul să-și controleze gesturile și vorbele. Pe de-o parte este un personaj de invidiat, pe de alta este o poveste tristă. Devenită regină pe 6 februarie 1952, la numai 25 de ani, Elisabeta conduce statul britanic de peste 60 de ani. Regina Elisabeta a II-a este suverana Marii Britanii și a altor cincisprezece țări, de la Canada și Australia până la micuța Tuvalu. Una din cele mai interesante informații din carte mi s-a părut cea legată de BANII reginei, care provin din trei surse. Prima este lista civilă, creată din fonduri care sunt plătite de Trezorerie către monarhie pentru întreținere. Banii din Trezorerie provin din veniturile domeniilor Coroanei – proprietăți deținute de monarhie – dintre care cele mai multe sunt plătite direct de la guvern. Regina are proprietăți private care îi finanțează cea mai mare parte din restul cheltuielilor. Ea are și investiții private. Domeniile Coroanei cuprind pământurile deținute de regi și regine încă de la Cucerirea normandă din 1066 și, în unele cazuri, chiar dinaintea acestui moment. Proprietățile însumează o suprafață deloc neglijabilă, valorând în jur de 6,6 milioane de lire sterline și incluzând de toate, de la păduri și terenuri agricole până la unele dintre cele mai mari străzi din Londra. Domeniile Coroanei conțin 450 de ferme, numeroase hectare de pășuni scoțiene, mai mult de jumătate din țărmul Marii Britanii, tot ce înseamnă fundul mării pe o rază de până la 12 mile în larg, carierele ce produc piatra albă și fină de Portland, pe care s-a clădit mare parte din grandoarea Marii Britanii, păduri imense din vestul țării și porțiuni întinse din Regent Street și jt. James Street din cartierul londonez West End. Averea privată a familiei regale este un amestec încâlcit între posesiunile care îi aparțin ei, posesiunile care aparțin Coroanei și posesiunile care se află undeva la mijloc. Principala sursă de venit independentă a reginei provine de la Ducatul de Lancaster. Valoarea Ducatului se ridică la 323 milioane de lire sterline în anul 2009, iar în prezent alimentează („punga privată” – contul reginei) cu puțin peste 13 milioane de lire sterline pe an. Regina deține și investiții private, deși nimeni nu le cunoaște valoarea. Regina plătește o sumă serioasă pe post de impozite pe averea ei personală. Veniturile din investiții private îi permit reginei să-și finanțeze creșterea cailor și cursele de cai. Andrew Marr, jurnalist al BBC analizează evenimente, oameni, îndatoriri oficiale, dar și pe cele legate de istoria personală a suveranei, o familie regală care observă schimbările survenite în mentalități și în societatea secolului XXI și care ia decizii bine cumpănite pentru a continua misiunea regală. Am aflat multe lucruri despre regină, monarhie și politica britanică, însă am văzut dincolo de coroană și un OM. ”Deși este colosal de bogată, mănâncă frugal, își păstrează cerealele de la micul dejun în cutii de plastic și, atunci când trece prin încăperi în care nu se află nimeni, stinge luminile aprinse fără folos. Are un zâmbet minunat atunci când dorește să zâmbească...”. Despre regina Elisabeta a II-a se mai spune că: - la Whitehall, centrul guvernamental al Marii Britanii, unde sunt procesate cele mai secrete informații, regina este pur și simplu cititorul numărul 1. - A adus pe lume patru copii și a fost martora divorțului a trei dintre ei. - Câinii reginei: patru exemplare din rasa corgi și trei din rasa dorgi. - Angela Kelly este asistenta ei personală și designer principal. - ea este reprezentantul activ al structurii de putere care se luptă să protejeze și să susțină 62 de milioane de oameni (plus alte 72 de milioane de persoane de pe alte meleaguri). - nu a mers niciodată la școală. A pus accent pe dans, desen, călărie, franceză, matematică și istorie. A învățat chiar să tragă cu arma, o deprindere care era - și încă mai este – absolut necesară în relația cu Windsorii. - Regina dă stingerea fix la ora 23,15. - Elisabeta a II-a, unul din cei mai bogați oameni de pe glob, este asistată încă din primii ani de viață de o armată de slujitori, iar ocupațiile sale private, de la creșterea cailor de rasă și până la vânătoare, nu sunt deloc ceva obișnuit. Nu a fost niciodată la școală, nu are prieteni din clasa de mijloc și nu a trebuit să-și pună vreodată problema cum își va câștiga existența. - Concepția pe care Elisabeta a avut-o despre rolul ei a fost aceea că monarhul trebuie să fie un simbol și că este bine ca simbolurile să fie purtate cu discreție. În opinia autorului, ”monarhia constituțională modernă nu înseamnă supunere, mâna care apasă asupra unei națiuni neîmblânzite. Ci oferă o versiune a libertății. Regina înseamnă continuitate. Monarhia constituțională afirmă că reprezintă interesele poporului înainte ca acesta să-și aleagă guvernul curent și multă vreme după înlocuirea acestuia”. La începutul anilor 1990, Windsorii erau afectați de schimbarea atitudinii față de fidelitate la fel ca oricare familie britanică. Odinioară, lumea aristocraților și bogaților manifestase tendința de a considera că iubirea și adulterul reprezintă un preț care merită să fie plătit atunci când trebuie menținute aparențele. Concluzia cărții ar fi că monarhul este o instituție pe care oamenii și-au inventat-o de dragul liniștii. Din punct de vedere politic, regina a demonstrat pe deplin adevărul acestei idei, spune jurnalistul BBC (autorul cărții).